Trei moduri de a ne privi într-o oglindă – pe care îl alegem?

Te uiți într-o oglindă. Îți spui că ai încredere în tine, că poți face absolut tot ce ți-ai propus, că vei reuși. Simți cum aduni în jurul tău energia pozitivă și cum tot ceea ce e negativ  dispare. Atragi lucrurile bune, asta pentru că ești optimist, pentru că te simți încrezător, pentru că îți impui că trebuie să fie bine. În colțul gurii îți apare un zâmbet, fața ți se luminează și știi că ești mai aproape de reușită decât oricând. După ce te-ai privit și ai conștientizat că poți, ba chiar ți-ai repetat că în mâinile tale stă posibilitatea de a înfrunta ceea ce îți stă în cale, te apuci să muncești pentru a obține, pentru a ajunge la o finalitate.

Illustration by Heng Swee Lim

Te uiți într-o oglindă. Ești speriat, nici nu vrei să te privești prea multă vreme pentru că observi cum ți se citește teama pe chip și cum asupra ta năvălesc o suită de gânduri negative. Îți spui că nu vei reuși, pentru că e irealizabil ceea ce îți dorești, întrucât te-ai apucat prea târziu, pentru că mai ai de făcut și altceva pe lângă, pentru că în jurul tău sunt alți factori perturbatori, care te distrag, care te determină să-ți repeți că reușita ta e improbabilă și nu prea ai șanse. Singurul lucru pe care nu-l înțelegi e că unicul inamic care îți distrage atenția de la ce ai de făcut ești doar tu. Pentru că pierzi timp în momentul în care îți ocupi mintea cu gânduri negative și senzația pe care o ai în momentul în care te privești e de teamă și de neputință.

Te uiți în oglindă. Te insulți și te desconsideri. Rememorezi tot ce ai auzit rău despre tine. Nu ai nici măcar un dram de încredere și nici măcar nu realizezi că al tău comportament e dăunător și nu câștigi nimic în momentul în care ai o astfel de atitudine. Ești atât de obișnuit cu asta încât reiterezi gândurile negative în fiecare moment în care ai ocazia să o faci și niciodată nu încerci să-ți depășești fricile și convingerile prea adânc înrădăcinate. Te obosește comportamentul ăsta, dar nu faci nimic pentru a schimba ceva. Pur și simplu te complaci, la un moment dat ajungi să ai impresia că orice ai face și orice ai spune e greșit.

Trei moduri diferite prin care ne putem privi în oglindă. Sunt convinsă că, pe parcursul vieții, majoritatea dintre noi le-au experimentat pe toate. Unii dintre noi se privesc mai des decât alții într-o singură ipostază. Alții alternează și oscilează între toate trei modurile. Dar cu siguranță că am vrea cu toții să ne privim în oglindă și să simțim că putem face orice ne-am propus, iar pe chipurile noastre să răzbată zâmbete și încrederea în noi și în ce putem face. Iar pentru ca asta să fie posibil, trebuie mai întâi să înțelegem și să conștientizăm modul în care alegem să ne vedem reflexiile în oglindă. Dacă suntem obișnuiți doar să ne denigrăm imaginea și să ne desconsiderăm, iar de fiecare dată când ne privim vedem doar părțile negative, atunci sunt destul de slabe șansele să realizăm că putem fi altfel și că atitudinea noastră e total eronată.

Illustration by @helena.perezgarcia

Totuși, dacă în noi există o fărâmă de încredere, vom conștientiza că următoarea dată când ne vom privi în oglindă va fi ocazia cea mai potrivită pentru a face o schimbare și pentru a încerca să ne încurajăm și să vedem în noi, în propriile noastre ființe, o imensă capacitate de a face bine și de a reuși să obținem tot ceea ce nutrim. Pentru că de multe ori simțim nevoia să știm că în oglindă e un om care își dorește să fie bine, să facă bine, să reușească să aibă absolut tot ce a vrut și să-și îndeplinească orice vis, și nu o ființă care vede insuccesul ca pe ceva ce nu poate fi evitat.

Ba dimpotrivă, în momentul în care înțelegi că tu atragi totul asupra ta (și binele, și răul), înțelegi și faptul că gândirea ta e un criteriu care uneori te împiedică să te apropii de destinația finală, cea unde te lupți cu tot dinadinsul să ajungi. Iar atunci te apropii iar de oglindă și începi să porți un monolog. La început ți se pare ciudat, dar mai apoi observi cum prinde contur și chiar funcționează. Îți repeți gânduri pe care nu le-ai fi făcut cunoscute până atunci, pe care le simțeai și ai fi vrut să le auzi de la cei din jurul tău.

Voiai ca prietena cu care te vezi mai des să-ți spună că vei reuși să iei cu brio examenul pe care îl ai peste câteva zile. Îți doreai ca părinții să-ți repete că ei cred în tine. Dar, de fapt, toate încurajările astea erau în tine și le conștientizai. Ai fi putut să ți le repeți și tu, ca pe un dicton, și ar fi avut același efect ca în momentele în care le-ai fi auzit spuse și de cei din jurul tău, ba mai mult, faptul că tu însuți le simțeai și le spuneai era o confirmare a ideii că începi să crezi în tine și să fii acea persoană din oglindă care se încurajează și nu are atâta nevoie de laudele celorlalți, pentru că ea însăși se încrede în capacitățile sale nenumărate.

Urmarea sau urmările faptului că din omul care se așeza în fața oglinzii și se critica prea aspru, prea dureros, ori doar se privea și se gândea că e incapabil să reușească, ștergându-și orice dram de încredere,  ai devenit o persoană care își creează propriile încurajări? Cu siguranță că sunt mai multe decât ai crede și prima dintre ele, poate cea mai importantă, e încrederea pe care o redobândești și pe care înveți să o ai în orice circumstanță. Mai apoi, e și faptul că reușitele sunt mai garantate și mult mai posibile decât în momentul în care te înconjori de negativism și de preconcepții. Faptul că îți impui că va fi bine, că vei reuși, e un pas înainte spre reușită pentru că timpul pe care îl foloseai consumându-ți resursele fizice cu gânduri negative va fi înlocuit cu un timp de care vei profita muncind pentru a ajunge la reușita dorită.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *