ZaScoolarZ

Timiditatea – cuptor de aur

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
Artwork: Beatrice Blue

Timiditatea – cuptor de aur

Despre timiditate se vorbeşte mult. De obicei într-un mod negativ. Toată lumea ştie ce e cu timizii, toţi au păreri, toţi deţin adevărul absolut. Timizii sunt oameni cu „defect” – „astea nu sunt vremuri pentru timizi”, sigur ascund ceva grav.

Recunosc, la un moment dat…începusem să cred multe dintre aceste aspecte, ba chiar să cercetez care e treaba cu timiditatea. Dar întâmplarea a făcut că tocmai eu să fiu o timidă, deși poate una atipică, o împletire între timiditate, rebeliune şi un interior care debordă de creativitate, dar nu avea un loc potrivit pentru exprimare.

Şi faptul că eu însămi eram o adolescentă timidă…m-a făcut să privesc altfel lucrurile. Iniţial îmi puneam întrebări, apoi mă condamnam, în final rupeam carapacea şi mă înălţam surprinzător, doar pentru că apoi să mă retrag din nou.

Artwork: Beatrice Blue Artwork: Beatrice Blue

Încă nu puteam da o definiţie potrivită timidităţii mele, apoi am învăţat că nu totul trebuie să aibă definiţie, că e în regulă să fii exact aşa cum eşti, fără să îţi caute alte cauze şi definiţii.

Timiditatea m-a oprit de la multe…dar, în mod surprinzător, mi-a fost motor pentru o mulţime de alte lucruri. Lucruri extraordinare. Dacă eşti timid, probabil te vei regăsi destul de mult în acest material, iar după el vei descătuşa o mulţime de blocaje şi vei fi perfect ok cu tine.

Când am mers să dau la facultate…a început isteria. Ce să caute o fată timidă la teatru? Acolo nu ai cum să fii timid, actorii nu sunt timizi. Vai, şi câţi ştiu oare că actorii sunt cei mai timizi oameni de pe pământ?

Isteria a trecut repede, pentru că mi-am ocupat locul. Primul om care m-a oprit la colţul facultăţi şi mi-a spus eşti de o sensibilitate fabuloasă a fost şi cel care a ieşit în faţă şi a spus, ulterior, în primul curs, ca timiditatea nu e un handicap, ci un semn al unei bune creşteri şi al unui interior bogat. Timizii ascund comori, dar le coc bine, sunt un cuptor de aur al creativităţii.

Nu numai că nu am uitat vorbele lui, dar îmi amintesc şi mirosul din jur, hainele pe care le purta, tonul, vocea blândă, căldura chipului. Iar anii de teatru mi-au demonstrat că timiditatea e uşor de privit ca o decență – care păstrează în interior resursele şi energia bine gestionate, pentru că la lumina să iasă doar echilibrul.

Fragilitatea şi timiditatea au devenit lucruri de bază în jurul meu, în mediul in care am lucrat. Şi erau oameni frumoşi, fără handicap, iar tupeul nu interesa pe nimeni.

Arwork: @sxrah.png Arwork: @sxrah.png

Da, timiditatea ne face adesea să ne bâlbâim, să spunem nişte lucruri de care ne minunăm şi noi mai apoi, ne face să ne dăm palme peste faţă, să ne întrebăm cum am putut să scot o perlă ca asta, ne face să ne purtăm prosteşte, dar..dincolo de toate, timiditatea rămâne cuptorul de aur.

Şi e important să înţelegi că timiditatea nu e o problemă. Însă eşti dator să ţi-o inţelegi.
În societatea noastră, ideal este să fii îndrăzneț, să vorbeşti mult, eventual în plus, să te bagi în seamă, să fii popular, să fii cool..

Societatea este, cumva, concepută pentru îndrăzneţi şi extroverţi. Da, cam aşa e, o spun studiile. Însă tot studiile susţin faptul că acestea sunt cele mai mari prejudecăţi care înconjoară omul: etichetarea şi căutarea formei, chiar cu preţul ratării esenţei.

Oamenii care sunt cei mai inteligenți sunt, de fapt, cei pe care ai avut impresia că nu-i înţelegi, cei de la care nu te aşteptai la una sau alta, cei pe care i-ai vorbit în urmă..imediat ce au plecat din încăpere. Nu-i aşa? Nu pot fi inteligenţi, pentru că sunt timizi, nu vorbesc. Una dintre cele mai mari actriţe ale României ne-a învăţat aşa” ce să crezi despre un actor care se bâlbâie, întrerupe conversaţii – din entuziasm, nu din lipsa educaţiei, care se înroşeşte şi se bâlbâie? Poţi crede doar că e tâmpit. Dar nu e aşa. Timizii nu sunt tâmpiţi, sunt doar timizi.

Şi am ajuns la un studiu realizat pe timizi, care ne spune că timizii sunt extrem de creativi, scriu mai mult decât vorbesc, aduc mai multă valoare decât pălăvrăgeala. În plus, ei sunt şi cei care, conform psihologilor, au un IQ şi un Eq mai ridicat decât ceilalţi şi sunt foarte puţin probabil tentaţi să judece.

Eşti timid? E excelent. Ce e în spatele timidităţii tale? Dorinţa de a asculta, de a te simţi excelent cu tine? De a învăţa mai mult decât vorbeşti, de a evolua, de a analiza, de a nota lumea înconjurătoare şi a o transpune în imagini şi esenţe cu forme variabile?

Nu ies ceilalţi cu tine pentru că eşti timid? Faci grupul de râs? Nu prea aveţi subiecte comune? Nu crede nimeni în visele tale?
Aşa..şi? E suficient să crezi tu. Timiditatea e doar un zid care, odată fărâmat, se va transforma în pulbere de aur. Şi tot ce ascunzi acolo va împărţi lumii comori.

Mie-mi plac timizii. Şi nici cu mine nu m-am certat pentru asta, în adolescenţă. Uneori a fost mai greu, da, dar azi mă îmbrăţişez şi-mi mulţumesc pentru tot ce sunt. Cu capul sus. Cred în tine, mă fascinează timiditatea ta, aş vrea sa aflu ce e în spatele ei, dar, înainte de toate, aş vrea tare mult ca tu însuţi să ştii că eşti o comoară, că eşti minunat, că nu suferi de un handicap, ci mediul în care te învârti cântăreşte enorm pentru înţelegerea timidităţii.
Nu mai căuta scuze şi cuvinte de învinovăţire pentru ce eşti, termină odată cu etichetarea, ruşinea şi definiţiile fixe. Eşti exact cum eşti şi poţi orice. Nu vorbele te fac mai auzit, ci sensul lor.

Timiditatea nu e o problemă. Însă eşti dator

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles