Dacă ești trist(ă) sau nervoas(ă) – fă acest experiment!

Ai avut vreodată zile în care te simțeai melancolic(ă), trist(ă), dar aparent nu aveai niciun motiv pentru care să te simți așa?

Ai încercat poate să dai totul felul de definții stărilor tale, sau să presupui că doar ție ți se întâmplă?

Ai presupus că e o problemă? O problemă pe care ar trebui să o rezolvi cât mai repede?

Dar timpul a trecut, iar aceste stări în loc să dispară s-au agravat. Prima reacție a fost să te sperii și să te închizi în tine.

Nu știu dacă ai găsit soluția, dar am o veste – lucrurile sunt mult mai simple decât par.

Atunci când ești trist(ă), supărat(ă), te simți vulnearbil(ă) sau plângi dintr-o cauză oarecare – fă un experiment!

Artwork: Beatrice Blue

                  Artwork: Beatrice Blue

În primul rând: Surpriză! Acesta este modul prin care se curăță corpul tău emoțional, cu o singură condiție, să o faci corect, așa cum trebuie.

Privește acest proces ca pe o activitate ca oricare alta. Ca în orice altă activitate vei avea nevoie de resurse, în acest caz: de timp și răbdare.

Altfel spus descarcă-te, exprimă-ți emoțiile așa cum simți să o faci, dar cu o mențiune – fă-o fără să încerci să dai vina pe nimeni, fără să dai vina pe împreujurări, pe oameni, pe tine, pe viață, pe soartă etc.

Pentru că e o idee care merită dezbătută și explicată, haide să o detaliem.

1. Tristețea, plânsul, stările de melancolie sunt o modalitate prin care îți cureți corpul emoțional.

Noi purtăm  în spate cărămizi emoționale care se măresc odată cu fiecare interacțiune în care poate nu spunem tot ceea ce avem de spus.

De asemenea, aceste cărămizi emoționale se pot îngreuna și atunci când un om este nepoliticos cu tine, iar tu nu reacționezi în niciun mod și te simți neîndreptățit(ă).

Pentru a te ajuta să îți înțelegi mai bine, îți recomand să-ți întrebări de tipul:

Am simțit vreodată că poate un prieten apropiat are mai mult succes ca mine? Ce am simțit? (poate ai simțit invidie sau chiar nedreptate.)

Au fost dăți în care m-am simțit nevăzut(ă), mic(ă), neputincioas(ă)? Dacă da, care au fost acelea? În prezența căror persoane m-am simțit așa? De ce?

Lista poate continua.

Toate aceste gânduri, comportamente, cuvinte nespuse, impulsuri traduse în invidie, nemulțumire și așa mai departe se transformă în răni emoționale, care mai apoi își vor pune amprenta în comportamentul tău.

Cu alte cuvinte, dacă ai reacționat nepotrivit față de un coleg care poate nu ți-a făcut nimic pe moment, este foarte probabil să fi strâns frustrare de-a lungul timpul în ceea ce-l privește.

Aceste gen de situație se aplică în orice relație ai avea: cu  partenerul, părinții, colaboratorii, colegii  etc.

Oare are sens să ne învinovățim? Să ne judecăm sau să-i judecăm?

Care e soluția?

1. SOLUȚIA

Cum putea să ne tratăm rănile emoționale / emoțiile reprimate?

Poate crezi că o modalitate ar fi aceea în care plângem, trântim, stăm bosumflați…

Ai și nu ai dreptate. Depinde foarte mult de cum o faci:

Artwork: Laura Catrinella

Artwork: Laura Catrinella

A. Dacă plângi, trâtești și îi învinovățești pe ceilalți pentru emoțiile tale reprimate, nu faci decât să mai aduni și alte frustrări celor pe care le-ai deja.

Aceasta este impulsul natural al creierul tău și al meu. Însă acest tip de comportament nu este constructiv pe termen lung.

Creierul tău are un rol cheie în viața ta, probabil te-ai prins și tu de asta, până acum, e evident:).

Doar că el este astfel „proiectat” încât să te facă să supraviețuiești și nu să te facă fericit(ă).

El are un rol să te apere de potențialii „prădători”, care te-ar putea „ucide”. Dar noi nu mai suntem în Neandertal și nici nu mai trebuie să vânăm pentru a supraviețui.

Ne confruntăm cu oameni ca noi, care au și ei la rândul lor probleme emoționale.

Dacă colegul/colega ta a făcut o remarcă mai nepotrivită despre tine, nu înseamnă că te urmărește pentru a-ți fura hrana, ci doar poate e puțin invidioasă/invidios pe felul cu arăți.

Dacă prietena ta / prietenul tău nu ți-a ascultat relatarea elaborată despre ceva ce te pasionează nu înseamnă că îți fure peștera în care locuiești, pentru a supraviețui la rândul lor.

Da, poate îți sună extravagante aceste exemple însă, cam așa percepe creierul nostru realitatea.

El vrea să te apere și uite așa îți trimite ție tot felul de stimuli în corp. Stimuli traduși mai apoi în gânduri și emoții.

B. Din fericite există și varianta B. Dacă plângi, trânteși și ești bosumflat(ă), dar nu te judeci și nici nu dai vina pe tine și pe ceilalți și mai mult decât atât alegi să te observi și să înțelegi că această este o stare umană – BINGO!

Ai făcut un pas extrem de valoros în ceea ce privește igiena ta emoțională.

Indiferent de vârsta sau ocupația pe care o ai inteligența emoțională e un factor extrem de benefic.

Nu voi încerca să te conving, doar îți voi spune că lucrurile vor decurge mult mai ușor în momentul în care nu te mai lupți cu emoțiile tale.

Când am vorbit de varianta A, ți-am povestit puțin de felul cum funcționează creierul tău, dar nu vreau să rămâi cu impresia că ți-am jignit creierul, acuzându-l că nu mai e la modă și a rămas la perioada preistorică.

Așa că te voi liniști pe tine și pe creierul tău și îți voi spune: Creierului tău îi place să învețe!

Așa că dacă îi vei spune îndeajuns de multe ori că doar tu ești responsabil(ă) pentru emoțiile tale, încetul cu încetul se vor construi noi legături neuronale cu această informație.

E drept că va trebui să ai răbdare, însă după o perioadă te timp creierul tău va ști că: ești singura persoană care își poate gestiona emoțiile și felul cum se contruiesc acestea.

Mai mult decât atât, dându-i această informație permanent, va ști să nu mai reacționeze la impulsuri emoționale nesemnificative, ci la cele care îți aduc o reală valoare.

Pentru că emoțiile noastre sunt un subiect complex care merită discutat îndelung îți voi mai împărtăși un secret care te va ajuta în gestionarea lor. 

Secretul este simplu și la îndemână – PREZENTUL!

Dacă vei sta în prezent și nu te vei gândi ce ți-a făcut x sau y acum o lună jumătate, te vei bucura de moment și nu vei mai aluneca în capcanele creierului tău. Astfel, în momentul în care tiparele tale emoționale vor reveni, ele te vor găsi bucurându-te de moment. Văzând că nu te găsesc „acasă”, vor înceta să mai vină! Logic nu?

Mult succes!

Dacă ți-a plăcut explicația mea aș aprecia dacă mi-ai da un feedback!

Aș vreau să construim împreună o lume în care problemele noastre interioare nu sunt tratate drept tabuuri, ci ca niște simple exprimări a faptului că suntem oameni!

Zi bună!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *