ZaScoolarZ

Scrisoare către un adolescent

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
book-book-bindings-close-up-669988-2

Scrisoare către un adolescent

Dragă adolescentule,

M-am gândit mult înainte să îţi scriu scrisoarea asta, nu pentru că nu aş avea o mie de lucruri să îţi spun, ci pentru că m-am gândit că deja le ştii, poate, şi nu te interesează să îţi pierzi timpul ascultându-le şi de la mine.

Şi totuşi, dacă m-am apucat de scris – până la urmă, e pentru că ştiu cum e să ştii lucruri…dar să le înţelegi şi să te motiveze mai mult atunci când le auzi de la altcineva.

Pentru că mereu e cineva care le spune mai convingător decât ni le spunem noi înşine, pentru că mereu e cineva care le mai trăieşte sau le-a mai trăit, deşi, ştiu, mereu avem tendinţa să credem că nimeni nu înţelege EXACT ce simţim noi.

adolescenta la scoalaDoar că, vezi tu, fiecare credem aşa…deci suntem mai mulţi. Trebuie doar să ne adunăm, să comunicăm, să ne motivăm reciproc. Aşa că îţi scriu scrisoarea asta şi sper să ţi-o printezi, să o ţii într-o carte, să-i faci loc în buzunarul de la blugi şi să o citeşti până când o înveţi pe de rost.

Pentru că e scrisă din suflet.

Ştiu că ai senzaţia că nu te înţelege nimeni, iar uneori chiar ai dreptate. Nu suntem neapăraţi înţeleşi, nu aşa cum ne dorim. Unii dintre noi suntem de neînţeles, dar asta ne face şi speciali…într-un sens anume. Pentru că înseamnă că nu ne-am lăsat copleşiţi de prejudecăţi şi nu am permis să fim asimilaţi. Înseamnă că nu suntem la fel cu toţi ceilalţi.

Da, e ok să fii aşa, ştiu că te întrebi dacă nu cumva ai tu o problemă, dacă nu cumva ar trebui să te îmbraci şi tu cum fac ceilalţi, poate ai găsi nişte prieteni. Aiurea, nu, prietenii nu îţi cer să fii altfel decât eşti. Te interesează aşa mult să te accepte grupul popular? De ce? Cam care ar fi beneficiile? În locul lor…aş vrea să fiu acceptat de tine, ar fi mai provocator. Eşti extraordinar, înţelegi?

Am vrut să îţi spun să nu renunţi la a-ţi exprima părerea, chiar şi în faţa profesorului în faţa căruia nimeni nu îndrăzneşte să respire. Nu suntem roboţi, nu avem mecanisme prestabilite, tocmai asta ne face atât de faini. Că putem să ne reconfigurăm zilnic. Ridică două degete, ridică-te în picioare şi spune ce simţi. Doar să nu o spui prea agresiv. Rămâi înţelept şi inteligent, aşa cum ştiu eu că eşti.

Să nu uit, când “prietenele/prietenii” tale/tăi îţi spun că ar trebui să porţi culori mai deschise, mai vesele, pentru că altfel o să rămâi singur(ă), gândeşte-te doar cât de aiurea e să fii lângă un cineva care te preferă doar în condițiile ei/lui. Nu de alta, dar ştiu sigur că în pauze e cineva care abia aşteaptă să îţi cunoască ideile. Nu mă crezi? Mai aşteaptă puţin. Şi oricum, schimbul de zece iubiţi/iubite pe an şcolar e doar un mit.

selfieZece perechi de şosete schimbi şi iarna, în 3 zile, când te uzi la picioare.

Dragă adolescentule, eu cred în ideile tale şi ştiu că, deşi lumea îţi spune că sunt nişte tâmpenii – cu care nu o să ajungi prea departe, pentru că nimeni nu le va lua în seamă, pentru că nu ai bani, pentru că o mie de alte descurajări…eu cred că tu eşti cel care trebuie să le ia cu adevărat în serios. Dacă aşteptam să creadă alţii în noi – înainte să credem mai întâi noi, atunci o să avem ceva de aşteptat. Dar eu cred în timpul pe care îl investeşti în ce îţi place şi cred în visele tale .

Şi cred că o să faci ceea ce îţi propui, chiar dacă notele colegului par că l-ar duce înaintea ta la facultatea dorită. Sau posibilităţile lui. Sau cunoştinţele şi relaţiile lui. Astea vin şi trec, merg doar până la un punct. Punctul în care ideile şi pasiunea ta vor fi mai puternice decât tiparele lui.

Cred că poţi ajunge un arhitect spectaculos, chiar dacă ai un coleg care face deja pregătire pentru asta, chiar dacă nu ţi-a văzut nimeni schiţele şi proiectele. Cred că poţi fi o scriitoare extraordinară, că poţi transmite emoţii prin muzică ta, cred că ai o mie de întrebări despre ce ar trebui să faci, nici măcar o idee despre ce vrei exact, sute de temeri, dar multă ambiţie de care nici măcar nu eşti conştient(ă).
Şi cred că vei reuşi. Eu am reuşit să ajung pe scenă, acolo unde nimeni nu o vedea pe fata din ultima bancă, tăcută, care nu era prezentă pe la petreceri şi care dădea bacul la filosofie…ca să îşi „distrugă” viitorul.
Cât au contat părerile lor? Fix zero. Sunt exact unde am vrut să fiu. Ba chiar mai mult.

Când băiatul/fata de care îţi place spune întreg liceului ce mare „fraier(ă)” eşti, te ia peste picior şi trece prin faţa uşii clasei tale cu una/unul dintre fetele/băieții populare/populari, cred că te simţi dezamăgit(ă) şi nu înţelegi un astfel de comportament. Dar dacă îţi scriu asta înseamnă că înţeleg şi ştiu că, dacă ai ajunge să-l cunoşti mai bine, n-ai mai vrea tu să ieşi cu el.

Da, ştiu ce spun. Doar că înţelegem prea târziu. Eu vreau să te ajut să înţelegi mai uşor.
Şi-apoi, mai e şi varianta în care şi lui îi e teamă că n-ar face faţă unei persoane ca tine şi e mai uşor să aleagă ceva superficial. Sau varianta în care habar nu are cum să răspundă semnalelor tale, pentru că e de zece ori mai timid decât tine.

Nu sună realist? Vai, dar cât de realist e. Şi câte procese ne facem, adesea, degeaba.

Oare ţi-am spus că, în liceu, iubirile ratate trezesc cel mai mare potenţial creativ din tine? De ce nu-l foloseşti pentru a scrie texte despre ce simţi, poezii, de ce nu participi cu ele la concursurile liceului?
Pentru că s-ar prinde că sunt despre el/ea? Fă-o în aşa fel încât să nu fie despre el/ea, ci doar inspirate de el/ea. Habar n-ai câte se pot întâmpla. Chiar din partea lui/ei. Eu, după o experienţă ca asta, am găsit un trandafir şi un pix cu sclipici în bancă, la prima oră, alături e un bilet cu trei versuri din poezia cu care luasem premiul 2 la concursul pe liceu. Poezie inspirată de respectiva persoană.

Şi dacă nu e aşa, esenţial rămâne să înţelegi că liceul îţi oferă o mie de căi de a te simţi un adolescent cool, dacă asta îţi doreşti. Şi înţeles. Însă adesea nu le dai voie, pentru că te concentrezi prea mult pe cei care te ignoră, în loc să faci front comun cu cei ca tine şi să faci tot ce-ţi trece prin cap.

petrecereSă ştii că alcoolul excesiv, drogurile pe care le aduc colegii la majorat şi programarea fixă a pierderii virginităţii nu sunt garanţii ale intrării în grupul celebru, nici nu te vor face mai apreciat(ă). Vei fi doar încă o bifa pe o listă de provocări şi pariuri. Liceul trece, colegii se risipesc, rămâne cine contează.

Eu cred că tu ştii lucrurile astea şi că înţelegi că drogurile sunt o demonstraţie care nu duce nicăieri, iar să fii cool şi popular nu se rezumă la ceea ce îţi spun ei că e. De fapt, ştii ce? Ar trebui să impui şi tu un stil şi un concept despre ce te face popular, să permiţi celorlalţi să te cunoască aşa cum eşti.

Dragă adolescentule, nu te mai gândi că nimeni nu te înţelege şi nu ştie ce simţi, că nimeni nu are idee ce vrei să faci şi nu te susţine. Eu ştiu, te înţeleg şi îţi spun că se poate. Îţi susţin ideile, autenticitatea şi înţeleg cât de multă nevoie ai, uneori, să fii cool, acceptat, integrat, plăcut, să demonstrezi . Dar îţi mai spun şi ce am învăţat eu când treceam prin asta. Dacă faci ceea ce fac toţi, vei ajunge să fii ca toţi.

Şi atunci..da, e posibil să nu îţi mai realizezi visele, pentru că delăsarea e mereu la colţ, şi nici să nu te mai placi când ajungi să fii doar tu cu tine. Aşa că, dragă adolescentule, toate dezamăgirile, criticile, neînţelegerile şi piedicile sunt trecătoare şi fac parte din bagajul de amintiri de care vei râde putin mai târziu. Ce-ar fi să te simţi excelent, pentru că eşti excelent, şi să te intereseze mai mult ce crezi tu şi mai puţin ce cred ceilalţi?

Cu drag, o adolescentă care le-a trăit pe toate de mai sus. Cu întrebări, răspunsuri, inspiraţie, dezamăgire uneori, dar mereu cu capul sus.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles