Rebel cu o cauză

Încălcarea regulilor, chiar cu asumarea urmărilor – adesea tragice, nevoia de evidenţiere, de creare a unei identităţi separate, unice, spectaculoase şi nevoia de independenţă sunt parte dominantă din limbajul interior al adolescenţilor.

Dacă ai ajuns să citeşti materialul ăsta, probabil că eşti unul dintre rebelii frumoşi ai societăţii, care se regăseşte în lumea care începe dincolo de reguli, bariere, prejudecăţi şi aşteptări mediocre.

Fără să mai punem la socoteală faptul că presiunile sociale vin mult mai devreme decât în generaţiile trecute, tiparele ne sufoca şi ne fac să trecem printr-o mie de stări, emoţii şi gânduri, ar mai fi ceva: ochii critici ai acestei societăţi, care nu pot vedea decât pe o rază de câteva posibilităţi. Salut! Nu îţi vorbeşte un specialist, ci o rebelă. O rebelă cu o cauză bună.

O rebelă care a trecut prin faza asimilării de către ceilalţi, care în liceu a fost dezamăgită de sistemul educaţional limitat, care nu s-a adaptat prea uşor regulilor, aşteptărilor şi rigorilor sociale – dar nu numai.

rebel cu o cauza bunaO rebelă care iubeşte uniformele – doar atunci când le poate propune propriul concept despre frumos, care a îndrăznit să-şi aleagă ultima bancă, să îşi poarte hainele preferate, să îşi creeze singura combinaţiile vestimentare, să îşi tundă părul în oglindă, nu la salonul de unde ieşeai încă una din sutele de eleve care arătau la fel.
Să-ţi spun o chestie foarte tare, un argument ştiinţific – care te va face să te simţi excelent şi îţi va confirma că nu e absolut nimic în neregulă cu tine, dar ar putea fi cu ceilalţi.

David Alkind, psiholog specializat în dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor, este un mentor extraordinar al generaţiei tânără, care încurajează libertatea de gândire şi exprimare şi explică nevoia de rebeliune prin faptul că, într-un colţ de creier, mai exact în zona plasată imediat în spatele frunţii, adolescenţii îşi pot dezvolta propriile idei şi idealuri.

Practic, avem un ,,loc de joacă şi de creaţie’’ în care putem face minuni şi ne putem construi un întreg imperiu. Acolo începem să construim ideea de viaţă perfectă, părinţi perfecţi, stil perfect : perfecţiunea în viziunea noastră.
Şi asta e genial. Ştii de ce? Pentru că fix lucrul ăsta ne spune că e ok să fim exact aşa cum suntem, că nu trebuie să fim altcineva, nici nu trebuie să semănăm cu toţi ceilalţi, nici să ne asumăm şi însuşim părerile lor.

Eşti frumos pentru că eşti aşa cum vrei, pentru curajul de a avea vise măreţe, pentru nevoia de a ieşi din tipare, pentru că nu ai lăsat sistemul, de orice fel, să te doboare, ci l-ai transformat în cea mai puternică armă pentru reuşita ta.

Eşti pe drumul cel bun, cei mai tari artişti din istorie au fost nişte rebeli
Dacă nu ieşi cu nimic din tipare, nici nu o să te descopere cineva. O să fii unul dintre cei foarte mulţi care trec pe lângă cineva. Cei mai tari artişti (şi nu numai) din istorie au fost nişte rebeli care nu-şi găseau locul, care au simţit că e posibil să fie mai mult, care au îndrăznit să fie ei înşişi şi să facă asta cu mândrie şi asumare.

adolescentii si tipareleDacă ar fi plecat capul la prima abatere, prima notă mică, primul reproş şi multele daţi în care au fost criticaţi, judecaţi şi marginalizaţi, crezi că astăzi am mai fi auzit de Kurt Cobain, de Eduardo Kobra, Will Kauber, Jean-Michel Basquiat, Andy Warhol şi toţi ceilalţi pe care îi admiri, care te inspiră sau pe care îi asculţi în căşti, când vrei să-ţi auzi doar zgomotul interior, nu gălăgia celorlalţi.

Poate ceilalţi nu îţi vor înţelege revoltă şi actele de rebeliune, poate nici tu nu ai găsit exact cuvintele potrivite să le explici. Sau poate că nici măcar nu ai fost ascultat. Ce am înţeles eu… este că revolta este o răzvrătire împotriva conformităţii şi a tiparelor societăţii – care ne-au ofensat.

Ne-am simţit jigniţi când n-am fost înţeleşi şi acceptaţi pentru exact ce suntem. Când ni s-a spus că ar,,trebui’’ să fim altfel. Că nu suntem în regulă, că nu vom fi plăcuţi, adaptați şi acceptaţi acolo unde,,trebuie’’.

Ne-am cam săturat de acest trebuie. Nimic nu trebuie. Totul e o alegere. Chiar şi să-l accepţi pe trebuie.

Nu toţi sunt rebeli fără cauză. Unii au o cauză. Bună. Înăuntrul lor. Am dreptate? Data viitoare când ceilalţi te fac să simţi că nu eşti din lumea lor, nu te mai revoltă. Au dreptate, chiar nu eşti. Şi exact asta te face extraordinar.

Faptul că nu trebuie să te integrezi într-un tipar, că tu poţi fi propriul tău creator şi poţi face lucruri spectaculoase.

Te rog să-ţi foloseşti revoltă şi energia – pentru a realiza lucruri măreţe prin simplitate, te rog să nu renunţi la nici măcar o bucăţică din ce eşti, să nu mai asculţi alte voci decât pe aceea interioară, a ta. Te rog să nu renunţi la visele tale – pentru a le împlini pe ale celorlalţi. Rămâi tu şi du-ţi cauza la un final bun.

Chiar dacă uneori ai în minte doar punctul A – şi habar nu ai ce urmează, chiar dacă alteori ai în minte punctul B, dar nu ai nici cea mai vagă idee cum ajungi acolo, sau între A şi B e un mare gol, te asigur că vei fi unul dintre rebelii care ar putea scrie istorie. Încă n-am un întâlnit un rebel pasionat, care să nu reuşească în ceea ce şi-a propus. Am încredere în curajul şi nevoia ta de a te redefini.

Şi trebuie să ai şi tu. E suficient pentru a reuşi, de cel mai multe ori. Ştii de ce? Pentru că eşti unul dintre cei puţini care nu vor renunţa, caer vor merge înainte când ceilalţi vor ofta obosiţi, la colţul străzii.

Nu te aştepta să schimbi lumea, nici să faci totul de unul singur, nici să ai rezultate imediate. Însă ai încredere în tine, în fluxul care te conduce. Nu te bloca în idei, nu te opri, despica firul în 4 şi rămâi tu.

Profită de presiuni, critici şi prejudecăţi, pentru a a–ţi transforma rebeliunea în proiecte măreţe. Învăţăm prea târziu să ne mândrim cu ideile noastre, să le împărtăşim lumii. Educaţia şi învăţarea nu prea au legătură cu şcoala, nici nu încep, nici nu se termină odată cu şcoală. Din contră, senzaţia mea e că abia apoi încep. Şi cred că şi tu crezi la fel.

Vocea şcolii, a profesorilor, a sistemului, toate sunt doar voci exterioare, tiparniţe ruginite. Vocea ta interioară e singura care contează. Filosofia intuiţiei spune că adevărul sta în contemplare, adică într-o cunoaştere interioară, a ta şi doar a ta. Dacă o asculţi şi ai încredere în ea când eşti tu cu tine, atunci e adevărată.
Intuiţia e marele atu al rebelilor şi motorul celor mai bune idei şi celor mai mari reuşite.

Nu ţi-am spus nimic nou, dar uneori avem nevoie de cineva care să ne confirme credinţele, atâta tot. Şi-apoi prindem aripi de oţel.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *