ZaScoolarZ

Puterea exemplului

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
f06c7fdacad59b37fd5f7c60c6653fa5

Puterea exemplului

M-am gândit deseori cât de bine funcționează puterea exemplului la noi, oamenii, uneori mai bine ca orice fel de altă modalitate am fi ales ca să schimbăm ceva, atât cât suntem mici și abia ne formăm personalitățile, gândirea, comportamentul, cât și mai apoi, când ne maturizăm și adunăm experiențe trăite de-a lungul vremii, trecem prin diferite momente care ne schimbă. Mi s-a întâmplat nu de puține ori să constat cât de important este să ai un exemplu pozitiv, pe care să-l urmezi și care să te îndrume, mai ales acasă, în primii ani de viață, pentru că acolo începi să crești și să îți formezi personalitatea.

Și, în general, mai ales cât suntem mici, dar și mai apoi, după ceva timp, suntem suma personalităților și a comportamentelor părinților noștri, pentru că îi copiem, ne uităm în tăcere la ei și apoi, fără să ne dăm seama, reacționăm exact așa cum fac și ei, în aceleași situații.
Din nefericire, de cele mai multe ori tindem să reiterăm comportamentele negative, toxice, chiar dacă și pe noi ne-au rănit la momentul respectiv, chiar dacă știm că nu este bine.

Am citit recent despre cazurile unor copii traumatizați de părinți care consideră că educația se face sub forma agresivității (atât fizice cât și verbale) și care, deși detestă comportamentul lor, deși își amintesc cu oroare despre anumite momente din copilărie, nu fac decât să ducă mai departe același tip de educație, să-l aplice și copiilor lor, de cele mai multe ori involuntar.

Și ajung să fie de fapt exact ceea ce au detestat la părinții lor, respectând aceleași tipare care, la momentul respectiv, adică în copilărie, i-au marcat. Iar asta cred că tot de puterea exemplului ține: au învățat că veșnica „pălmuță” la fund e tot o dovadă incontestabilă de iubire, „pentu că unde dă mama/tata crește”, ceea ce e dureros de trist, pentru că iubirea nu are legătură nicidecum cu niciun fel de violență. Deci, deși copilul lor mai primește o „pălmuță”, tot iubire e, „doar nu-i bat așa cum am fost eu bătut(ă) când eram mic(ă), cu cureaua etc”.

Apoi, în urmă cu ceva timp, în toiul zilei, am văzut un băiețel care s-a aplecat după un ambalaj de pe jos (pe care nu el l-a aruncat acolo, dar, zărindu-l, a simțit nevoia să-l ducă la locul potrivit, adică la coșul de gunoi). Prima mea impresie despre el: „Wow, ce copil educat, deși mic”. Văzusem o grămada de adulți, care în condiții asemănătoare, n-ar fi procedat la fel. Chiar și eu, din nefericire. Ca, mai apoi, să o aud pe mama lui: „Ce te-a apucat? Nu vezi că te murdărești?”.

Și atunci am înțeles ce fel de exemplu primea acasă, cum gunoaiele de pe jos nu murdăresc străzile și lumea în care trăim, ci ne murdăresc pe noi, persoanele care trecem pe lângă ele nepăsătoare. Și, ce credeți? Probabil că, de acum înainte, copilul respectiv se va feri să mai culeagă ambalaje, sticle, gunoaie de pe jos pentru că va ști că e certat de mama lui (dacă e în prezența ei) sau pentru că se va gândi, probabil, că se murdărește, așa cum i s-a spus.

Puterea exemplului funcționează și în afara familiei, în diverse situații. Fiecare dintre noi are un „idol”, dacă nu e prea mult spus, o persoană care i-a transfigurat, i-a determinat să pășească înspre alte căi, să descopere altceva față de ceea ce știau înainte. Eu cel mai bine aș putea spune că am fost inspirată de diverși autori, de stilurile lor de viață, de dorința multora dintre ei de a călători pentru a scrie, pentru a captura diverse momente, diferite culturi, pentru a putea observa alte locuri pe care mai apoi să le eternizeze pe hârtie. Cu siguranță, în momentul în care îmi voi permite (în toate privințele), le voi reitera anumite comportamente sau decizii. În plus, cu siguranță multitudinea de stiluri ale autorilor citiți m-au influențat și în ceea ce privește stilul meu actual de scris.


Și nu numai, prieteniile și relațiile de iubire se pot forma de multe ori sub forma puterii exemplului. Ne însoțim, de obicei, cu persoane care au aceleași obiceuri ca noi, ori cu persoane alături de care ne simțim bine și ne regăsim. Dar dacă, uneori, ne deranjează felul în care se comportă un prieten/o prietenă/iubitul/iubita și am vrea să schimbăm asta, ne-am dori să fie altfel față de noi, cu siguranță e mai eficient să fim noi un exemplu pozitiv pentru ei, să evităm să-i reproșăm comportamentul, ci doar să îi arătăm că poate fi și altfel, poate să aibă și o altfel de atitudine în ceea ce privește o anumită situație.


De fapt, auzim deseori că puterea exemplului e cea mai bună și mai sigură formă de educație, iar eu cred că e total adevărat, pentru că suntem destul de influențabili ca oameni și nu cred că există măcar un om care să nu fi fost influențat de nimeni, în nicio măsură, chiar dacă ne ascundem de multe ori sub scutul protectiv al propoziției „Eu nu semăn și nu voi semăna niciodată cu…” (fie că este vorba de un părinte, de un bunic, de vreo rudă, de vreun prieten(ă), iubit(ă) ). D

Dacă am stat destul de mult timp cu acea persoană, dacă am petrecut diverse momente cu ea, dacă am discutat, dacă am stat în prezența ei, cu siguranță am preluat, inevitabil și fără să realizăm. De aceea, de multe ori, cuplurile seamănă între ele. Nu vi s-a întâmplat să întâlniți cupluri (de multă vreme împreună), care acționează la fel în anumite situații sau care au un limbaj asemănător, cuvinte pe care le folosesc cu precădere amândoi?


Și, cred eu, înțelegând toate astea, ar trebui să ne fie puțin mai ușor să avem grijă la comportamentul nostru, dacă ne dorim ca și acela de lângă noi să fie altfel. Pentru că am putea, mai întâi de toate, ca noi înșine să devenim aceia mai buni, mai înțelepți, mai demni de urmat, înainte de a dori să-i schimbăm pe ceilalți. Și schimbarea aia ar fi cel mai bine să fie făcută nu altcumva decât prin puterea exemplului!

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles