Opinia ta contează!

De multe ori ne reprimăm opiniile considerând că sunt greșite și că nu contează pentru nimeni, impresie total eronată și deloc utilă pentru propria noastră dezvoltare. Astfel, evităm să ne angajăm în conversațiile în care este necesară părerea noastră. La școală, în momentul în care ni se cere să ne argumentăm opinia cu privire la un anumit aspect (fie că este pe cale scrisă, fie că pe cale orală), ne eschivăm. Încercăm să devenim mici, să ne ascundem, pentru că nu dorim ca aceia din jurul nostru să știe ceea ce simțim sau gândim.

Mulți tineri se confruntă cu această problemă și niciunul dintre ei nu conștientizează un lucru: opinia ta chiar contează. Fie că este greșită, fie că este corectă (aici lucrurile sunt subiective, ce poate fi greșit pentru cineva, e corect pentru altcineva și tot așa), important este să înveți să-ți susții părerile și tu însuți să crezi în ele. Poate că frica de a te face auzit pornește încă din copilărie, când ai fi vrut să fii ascultat și probabil că nu ți s-a acordat timpul necesar.

Artwork by Nazario Graziano

Considerându-te doar un copil, mulți dintre adulți au evitat să te asculte și să îți permită să le vorbești despre sentimentele tale, iar când venea vorba de a-ți spune părerea despre o anumită decizie erai considerat prea mic. Ba mai mult, de cele mai multe ori erai contrazis. În acest fel ai învățat să-ți reprimi dorința de a spune ceva, de a dezvălui ceea ce crezi și simți, considerând că nimeni nu este interesat și că părerea ta este total inutilă.

Sau, deși multă lume a încercat să te determine să dai glas cuvintelor și propriilor tale idei, ba chiar te-au încurajat de nenumărate ori să vorbești și te întrebau mereu ce consideri, tu ai rămas claustrat în propria ta carapace, crezând că orice ai spune e greșit și că nimeni nu vrea să-ți asculte gândurile. Poate nu crezi, dar s-ar putea ca multe dintre persoanele pe care le cunoști să dorească să le dezvălui modul tău de a judeca o anumită problemă. Poate că prin opinia ta, pe care o ascunzi atât de mult și o negi (pentru că prin tăcere nu faci decât să-ți negi opiniile) poți ajuta pe cineva aflat în impas. Poate că fix ceea ce gândești tu e soluția unui conflict interior, resimțit de o ființă la care ții.

Și-atunci, nu ai vrea să fii auzit? Nu crezi că ar trebui să spui ceea ce simți și consideri, mai ales dacă vei putea fi de ajutor sau pur și simplu, ideile tale vor fi pentru cineva o confirmare a faptului că ceea ce face și gândește nu e greșit, ba chiar e absolut firesc?

Artwork by Ana Bagayan

Cred că trebuie înțeles că e foarte important să avem o părere, indiferent dacă este sau nu fondată pe niște argumente solide. E foarte bine să căutam și să ne informăm înainte să ne exprimăm (mai ales dacă e ceva mai complicat și necesită studiu), de exemplu la școală. În momentul în care avem de făcut un eseu argumentativ, ori doar trebuie să ne exprimăm opinia, e util ca în spatele afirmațiilor noastre să fie și puțină cercetare.

Totuși, dacă subiectul ține de experiența personală, atunci fără îndoială că opiniile noastre vor fi bazate strict pe acest aspect. În alte situații, cum ar fi faptul că un prieten dorește să-l ajutăm și ne cere un sfat, e important să rezonăm (iar dacă nu e posibil, măcar să empatizăm) cu persoana căreia îi dezvăluim propriile noastre gânduri.


Tăcerea, veșnicele „nu știu ce să zic despre asta”, „nu am nicio opinie”, sau pur și simplu modul în care evită să se exprime sunt modalitățile prin care mulți tineri încearcă să se ascundă, să devină invizibili. Se autocoving că orice ar spune e greșit sau inutil, iar astfel mulți dintre ajung ei să se complacă în anumite situații nefavorabile, tocmai pentru că, la momentul potrivit, au fost incapabili în a se face auziți.

Artwork By Caterina Hoss


Din nefericire, uneori se lasă duși de val, fără a mai gândi anumite decizii, pentru că au evitat să judece anumite situații în care și-ar fi putut exprima gândurile și ideile. În momentul în care ai o opinie, e o dovadă clară că tu gândești, că analizezi. De aceea e atât de important ca, încă de mici, să fim ascultați și întrebați. E necesar să ni se permită să avem propriile noastre păreri, fără ca aceia din jurul nostru să încerce să ne influențeze sau să ne-o impună pe a lor, gândindu-se că suntem prea mici pentru a ști ce e cu noi. E greșit și tocmai asta ne dezvoltă capacitatea de a judeca lucrurile: ideea de a fi lăsați să gândim și să aflăm ce credem noi despre ceva, și nu alții.


Ca majoritatea lucrurilor, de altfel, și exprimarea opiniei e ceva care se învață. Dacă până acum ai fost timid, iar timiditatea te-a împiedicat să spui cu voce tare ce crezi și ce gândești, dacă până acum ai considerat că opinia ta nu contează și că e inutil să o formulezi, e cazul să faci o schimbare și să înțelegi că da, părerea ta e importantă. Uneori e ușor să te complaci în ideea că orice ai spune nu e relevant, pentru că e un mod comod de a te face invizibil și a privi totul în jur (o conversație, de exemplu) ca un spectator, fără a încerca măcar să formulezi ceva.

Dar nu e la fel de ușor când vine vorba de luat decizii și când, orice ai face și oricât te-ai eschiva, ești în situația în care chiar trebuie să spui ceea ce consideri și nu îți permiți să reiterezi aceleași comportament pe care îl aveai la școală, să te faci nevăzut printre bănci, printre colegi, să eviți contactul vizual cu profesorul.
Așa că e cazul să învățăm să ne justificăm ideile. Să spunem ce credem și de ce o facem. Și știu că nu e ușor, nici pentru mine nu e întotdeauna. Dar încerc și învăț, ca în orice circumstanță, să am o opinie și să mi-o exprim (e important, totuși, să avem grijă și cum o facem).

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *