ZaScoolarZ

„Nu se poate!” – cea mai puternică motivaţie.

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
Rebecca Green

„Nu se poate!” – cea mai puternică motivaţie.

Ştii o mulţime de lucruri, sunt convinsă, însă niciodată nu e suficient. Ai nevoie să ţi le confirme cineva, să îţi fie validate, să auzi ca şi altcineva e de acord cu tine, că nu eşti nebun(ă), că e în regulă ce crezi şi ce simţi.
De câte ori ai auzit că nu se poate?
De câte ori ai spus cuiva visele tale şi ai primit înapoi un Nu se poate?
De câte ori ai plecat entuziast din casă, iar la colţ a apărut cineva care ţi-a spus să te trezeşti..că nu se poate?
De multe ori, ştiu. Şi o ştiu din experienţă. Experienţa asta m-a învăţat pe mine că oamenii limitaţi au tendinţa să limiteze posibilităţile proprii, dar mai ales pe ale celorlalţi. Pe principiul: dacă eu nu am reuşit, tu nu ai nicio şansă.

Dar ştii ce am mai învăţat eu?
Că atunci poţi şi mai mult. Un „nu” spus din partea cuiva care o spune cu plăcere extraordinară…înseamnă o motivaţie şi mai puternică pentru tine. Să crezi şi mai mult în tine, în ceea ce vrei să faci, în ce crezi tu că are valoare şi să treci la implementare.
Vrei un exemplu concret, ca să nu mai vorbim din cărţi? În regulă. O să fiu eu exemplul tău. Nu, nu modelul tău, ci doar un exemplu. Un exemplu care să îţi valideze toate credinţele şi să îţi spună că, de fapt, SE POATE.
Da, se poate.

Când toată lumea mi-a spus că nu pot să dau la teatru, pentru că sunt timidă, eu am fost şi mai motivată să fac asta.
Când mi l-au dat exemplu pe X, care a făcut ani de pregătire şi nu a intrat, deşi era popularul liceului, eu nu am renunţat. Am fost şi mai motivată să intru. Şi am intrat. Şi ştii ce nu le-am spus niciodată… lor? Gurilor axate pe nu se poate? Nu le-am spus că primul lucru pe care l-am învăţat în facultatea de teatru a fost că profesorii sunt sătui  de tupeişti pregătiţi de alţi actori…care nu au nimic original, şi sunt în căutare de tineri puri, cărora să le vadă sufletul, nu pregătirea. Ca de pregătire ne ocupăm în facultate, vreo 5 ani.

Ups. Înţelegi de ce m-am dat drept exemplu? Pentru că miezul de nucă din ultima banca nu avea, după părerea tuturor, cum să intre la teatru..dacă nu intrase popularul. Şi, iată..surpriză. Una foarte mare.
Încă nu eşti convins că ţi se poate întâmpla ţie? Pare ceva ce…mi s-a întâmplat mie, dar nu merge cu toată lumea? Nu e un secret, trucul e să nu renunţi la ceea ce crezi tu cu adevărat despre tine şi posibilităţile tale. Să încerci. Pierderea e tot una..şi dacă eşuezi..şi dacă nu încerci. Aşa că? Încercând..ai cel puţin 50% şanse să reuşeşti.

Nu-ţi mai povestesc despre NU-urile de după, despre încercările – care nu sunt deloc puţine, despre tot ce a urmat. Dar îţi voi spune că le-am trecut pe toate.
Acolo – şi în orice alt proiect în care am crezut şi pe care l-am implementat cu orice risc. Chiar şi când ceilalţi nu au crezut în el, am crezut în el. Când n-au crezut cei către care îl îndreptasem, au apărut din spate cei pe care nici nu-i vizasem vreodată. Iar proiectul meu a avut mai mult succes decât îi preconizasem eu. Visele mele au depăşit graniţele, la propriu şi la figura, iar acum plutesc uşoare şi fericite. Şi eu la fel.

Artwork: I am Lola Artwork: I am Lola

Nu-ţi imagina că sunt un om sigur pe mine. Nu sunt. Chiar deloc. Dar sunt sigură pe visele mele şi încerc până când lucrurile ies aşa cum îmi doresc. De fiecare dată când cred în ce fac. Şi de regulă cred în ce fac, altfel am văzut să spun politicos NU. E mai corect faţă de toată lumea.

Ţi-au spus că nu se poate? Să-ţi bagi minţile în cap? În loc să te superi…ar trebui să le zâmbeşti şi să le mulţumeşti pentru motivaţia pe care tocmai ţi-au oferit-o. Să le mulţumeşti pentru că tocmai ţi-au oferit aripi cuc are să te ridici deasupra lor.

Nu suntem educaţi să facem asta, nu? Nu prea. Suntem educaţi să nu credem în visele noastre, să renunţăm uşor, să ne îndreptăm imediat către altceva, să uităm, să nu mai ascultăm toate prostiile.

Noroc că există accesul la informaţie şi vocile care să ne spună că suntem în regulă. Noroc că există autoeducarea, auto motivarea şi..noroc că suntem deschişi posibilităţii de a descoperi că, de fapt, se poate.
Se poate. Orice ţi-ai propus, e posibil. De ce? Pentru simplul fapt că ţi-a trecut prin cap şi l-ai putut imagina. Se poate!
Se poate. Orice ţi-ar spune ceilalţi, că nu se poate şi că eşti prea visător, că vremea trece iar tu orbecăi ameţit prin viaţă, se poate!

De fapt, stai puţin. Te-ai întrebat vreodată de ce avem nevoie de validarea celorlalţi? De ce renunţi doar pentru ca unei persoane nu i-a plăcut ideea ta? De ce laşi totul baltă pentru că nu ţi-a apreciat ideea cel către care o îndreptai? De ce nu accepţi că sunt alţi 10 care abia aşteaptă să o implementeze?
De ce contează mai mult părerea celor care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine…decât părerea celor care se regăsesc în tine şi invers?

Vreau să ştiu ce crezi, ce visezi, vreau să ştiu care sunt cele mai negative lucruri pe care ceilalţi ţi le-au plantat frumos în creier – iar tu ai lăsat buruielile să-ţi iasă prin firele de păr. Vreau să ştiu ce părere sinceră ai tu despre tine, nu mă prea interesează părerea lor. Vreau să ştiu de ce nu se poate, apoi vreau să încerci şi să-mi scrii că s-a putut.

Se poate. Nu trebuie să ai nevoie nici de validarea mea, eu doar vreau să îţi spun că se poate….după ce am auzit de atâtea ori că nu se poate.

Orice ţi-ai propus, e posibil. De ce? Pentru simplul fapt că ţi-a trecut prin cap şi l-ai putut imagina.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles