ZaScoolarZ

Mai mult talent, mai puţin ego

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
5474b578416bf39fd4ae1dc1a0d6b668

Mai mult talent, mai puţin ego

Salut. Vreau să-ţi spun o poveste. Nu o să dezbat circuitul pe care l-am urmat ca să ajung acolo unde mi-am dorit. Cred că am mai vorbit în materialele trecute despre vise, planuri şi curajul de a acţiona, chiar dacă lucrurile ies bine sau prost. Important e să încerci şi să nu rămâi cu întrebarea „cum ar fi fost”.

Când mi-am văzut numele pe afişe de teatru care împânzeau marile oraşe europene…am crezut că visez. La propriu. N-am putut să mă bucur, pentru că am fost foarte concentrată să mă gândesc la tot traseul, cum am reuşit asta, dacă e doar o iluzie, apoi am scos aparatul foto şi am început să pozeze afişele, toţi stâlpii pe care erau lipite, mă fascina faptul că erau traduse în altă limbă decât romană. Nu era ceva ce vedeam pentru prima oară, dar fiindcă era vorba de mine…mi se părea ceva ireal.

De ce ţi-am spus asta? Pentru că are mare legătură cu ce urmează să vorbim acum.

Ieri s-a discutat despre reluarea unui proiect şi acceptarea invitaţiei de a-l juca în afara ţării. Am primi vestea cu bucurie, evident, de fapt cu nebunie, nu cu bucurie. Iar echipă la fel. Cu o excepţie. Excepţia care a răbufnit că nu vrea să joace decât pe meleagurile natale…nu o interesează că ne apreciază străinii. Explicaţia ei? Dacă nu se poate lăuda cu talentul în ţara ei, ce îi pasă ei ca o apreciază alţii, în ţări străine?

Linişte. Nimeni nu a găsit cuvintele potrivite să spună nimic, cu excepţia regizorului care, pe un tom extrem de calm, aproape că şoptit replică: „More talent, less ego”.
Eh, şi de aici…mi s-a derulat o întreagă poveste. Ce e cu acest „mai mult talent, mai puţin ego”?
Eu i-am dat mai multe sensuri. Şi vreau să le împărtăşesc şi cu tine, pentru că sigur la un moment dat te vor ajuta. Suntem oameni şi trecem prin tot felul de etape, stări şi credinţe născute din dorinţa de a face lucrurile cât mai bine. Doar că obţinem exact inversul, pentru că ne blocăm singuri. Şi tot ce avem nevoie e înţelegere. Înţelegere şi acceptare.

„Mai mult talent, mai puţin ego!”

Întotdeauna concentrează-te pe resursele tale, pe ceea ce îţi place să faci, îţi aduce bucurie şi te motivează să mergi mai departe cu zâmbet larg. Nu pe ceea ce trebuie să demonstrezi. Nu te concentra pe laude, aprecieri şi demonstraţii, concentrează-te să faci ceea ce îţi doreşti. Câtă vreme TU eşti fericit cu rezultatul final – sau nici măcar, mai degrabă cu procesul, e tot ce ai nevoie. Ştiu, nu am fost obişnuiţi să ne bucurăm de ceva fără să aşteptăm o finalitate şi un rezultat satisfăcător, nu e „în regulă” să facem ceva fără să vrem ceva cu el. Dar adevărul e că…esenţa vieţii chiar asta e. Să facem ce ne place, să ne simţim bine cu noi, să fim, pur şi simplu. Dacă ne-am defini că fiinţe umane prin ceea ce facem şi rezultatele obţinute, când nu le-am mai avea…ar însemna că nu mai suntem?
Trăieşte fiind. Fiind ceea ce simţi şi ce îţi place să fii. Nu ce ar trebui să fii.

„Mai mult talent, mai puţin ego!”

Mai mult talent, mai puţin ego…cred că vrea să ne amintească şi să ne concentrăm permanent pe a fi mai buni…decât pe a pretinde că suntem buni. Sigur a întâlnit şi tu, măcar în treacăt, persoane care vorbesc despre ceea ce sunt şi ce fac..mai mult decât acţionează în acest sens. Altfel spus, talentul raportat la ego ar fi 70%-30%. Prea multe vorbe, prea puţine fapte. Eu cred în focusul care cade pe a fi tot mai bun şi a-i lăsa pe ceilalţi să observe asta şi să se bucure de ceea ce oferi, nicidecum pe a te lăuda singur şi a te proclama”rege”. E o mare diferenţă între a încrederea în sine şi stima de sine…şi ego, plăcerea de a spune singur despre tine tot ceea ce nu ai reuşit să obţii de la ceilalţi.
Trăieşte făcând şi fiind, nu aşteptând. Lasă faptele să vorbească nu vorbele. Personal, cred că nu vom fi niciodată definiţi de ceea ce spunem, cât de ceea ce facem.

„Mai mult talent, mai puţin ego!”

Imperfect e perfect. Dacă pentru unii e demonstraţie, iar pentru alţii e nevoia de laudă, pentru a treia categorie, Mai mult talent, mai puţin ego se traduce prin dorinţa de a face lucrurile perfect, de a nu greşi, deci printr-un blocaj cauzat de perfecţionism.

Aici se încadrează foarte mulţi artişti. De-a lungul timpului am cunoscut o mulţime de persoane minunate…blocate de negativism şi teamă de a face, din grijă că nu cumva să greşească sau să nu se ridice la nivelul aşteptărilor. De regulă, oamenii care fac asta se ascund sub inspiraţie, sub lipsa ei, sub o mulţime de alte scuze. Şi sunt oameni minunaţi, extraordinari.

Cărora le pasă de ce fac şi care vor să se asigure că vor livra ceva care să îi reprezinte. Sigur ai trecut şi tu prin faza asta. Şi eu am trecut. Şi mai trec din când în când, nu vreau să te mint ca a trecut. Doar că am renunţat la a mai face lucrurile perfect, oricum nu le-am făcut niciodată, prefer să le fac liber, în legătură sinceră cu ceea ce simt, aşa încât să fiu fericită cu ele, măcar eu. Nu mai aştept validări, dar am învăţat să accept că altora poate nu le va plăcea ce fac. Şi nu mă mai las afectată, sunt şi unora care vor iubi ce fac, iar cel mai important rămâne ca eu mă pun în slujba talentului, să fiu tot mai bună şi să fac lucruri cât mai diferite şi mai frumoase. Să fiu fericită, nu să demonstrez, nu să concurez.

Şi fac o mulţime de lucruri care nu au fost văzute de ochiul nimănui. Zac prin sertare. Sunt cele mai sincere creaţii ale mele, nesupuse validării, nu mă interesează să ajung undeva cu ele, permanent, mă interesează cât de fericită sunt când lucrez la ele. Despre asta e vorba, să ne concentrăm mai mult pe a fi decât pe a avea.
Care e categoria cea mai sănătoasă şi mai echilibrată? Nici ultima, în care ne pierdem în perfecţionism, nici cea de-a doua, în care ne credem buricul pământului.

Ci prima. Să fii fericit cu ceea ce faci. Să faci pentru a fi. Să fii. Să te reprezinte ceea ce faci.

Chiar dacă o faci pentru tine sau pentru a lansa în lume. Tu să fii.

Imperfect e

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles