ZaScoolarZ

Le faci pe plac tuturor și totuși nu ești iubit(ă) și respectat(ă)? Află care sunt cauzele și soluțiile!

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
Za scoolarz by Emilia Furduiu

Le faci pe plac tuturor și totuși nu ești iubit(ă) și respectat(ă)? Află care sunt cauzele și soluțiile!

,,People-pleaser”, ,,doormat”, cel/cea care face pe plac tuturor, cel/cea care zâmbește și atunci când fierbe pe dinăuntru sau cel/cea care nu știe să spună ,,nu”…

Toate sunt caracteristici ale unui om care ar alege orice în afară de a NU face pe plac celorlalți. 

Când viața noastră este condusă sub astfel de auspicii, nu avem cum să fim fericiți, respectați, iubiți și împliniți.

Majoritatea celor care au un comporament de ,people-pleaser” nu conștientizează acest aspect. Consideră că aceasta este realitate și că este singurul mod de a trăi. Din păcate, un mod de a trăi mânat de frică.

Ce înseamnă de fapt să fii ,,People-pleaser”?

P.S. Folosesc și termenul în engleză, deoarece mi se pare că descrie mult mai bine comportamentul la care facem referire.

A fi People-pleaser nu înseamnă doar să faci pe plac celorlalți, ci să îi alegi mereu și mereu pe ceilalți în detrimentul tău, dar nu dintr-o dragoste nemărginită ce le-o porți, ci dintr-o frică sau un interes ascuns. 

A fi people pleaser, presupune a-ți reduce propriile nevoie, plăceri, păreri la 0. Doar, doar să nu deranjezi sau practic să nu exiști.

A fi people pleaser este efectul unor răni adânc înrădăcinate în sufletul nostru, dar și în sufletul generațiilor care ne-au dat viață.

Cei care se tem să fie ei înșiși, să se exprime, indiferent de care ar fi consecințele, au cel puțin una dintre aceste 3 răni: rana de respingere, rana de abandon și rana de umilință. (Răni descrise și clasificate de autoarea Lise Bourbeau, citește mai multe aici.)

Deși poate sună greoi  cuvântul ,,rană”, fiecare din noi avem răni emoționale. Primele două răni menționate anterior, sunt răni pe care le au majoritate populației, indiferent de naționalitate, sex etc.

Asta nu ne face mai speciali, mai neajutorați sau loviți de soartă. Este important să conștientizăm prezența acestor răni și unde anume ne duc ele, înainte de a ne uita cu lupa asupra comporamentul de ,,People-pleaser”:

Haide să începem.

  1. Rana de respingere este un prim ,,contribuitor” în comportamentul unui people pleaser. 

A se nota: Comportamentul unui om care face mereu pe plac, zâmbește și atunci când nu simte să zâmbească este doar o manifestăre a unei frici. 

Una din fricile care ,,contribuie” la a face pe plac celorlalți, este frica de respingere. 

Îți este frică să te respingă iubitul/iubita ta, sau un potențial partener. 

Îți este frică să te respingă un potențial colaborator.

Îți este frică să te respingă un prieten apropiat, atunci când poate îi comunici o idee nonconformistă. 

Rana de respingere e șireată! 

Nu te lăsa păcălit(ă). Poate vei zice: ,,Mă poate respinge oricine, eu sunt ok!”. 

Ei bine, cam așa vorbește uneori ego-ul uman, fără a recunoaște, de fapt substratul fin ce ne determină să retrăim acea rană din nou și din nou. 

Atunci când ți-e frică să spui ,,Nu!”, companiei de telefonie mobilă care îți propune o oferă ,,de nerefuzat”, tot frica de respingere își face apariția. 

Ți-e atât de frică să fii respins(ă) încât prefer să accepți orice ți se oferă. 

Lista exemplelor este interminabilă, însă mi se pare esențial să discutăm despre cum s-a format această rană în viața noastră: 

Respingerea este una din cele mai profunde răni, care își face apariția în viața noastră. 

Pe lângă cazurile extreme, în care un bebeluș ce urmează să vină pe lume nu este dorit, repingerea poate fi o urmare a felului cum interpretăm comportamentul părinților noștri până la vârsta de 7 ani. 

Haide să îți dau un exemplu: unul din părinții tăi a fost furios pentru că șeful a fost nedrept cu el la muncă. Tu, copil fiind, te conectezi la acea furie, o interpretezi subiectiv și înțelegi că de fapt acesta este un act de repingere din partea părintelui tău. 

De asemnea, copil fiind, poți interpreta drept respingere un reproș pe care ți l-a adresat unul din părinți în mod repetat sau orice alt comporament ce l-ai considerat a fi opusul iubirii.

În funcție de cât de adâncă este rana formată în copilărie, cu atât mai mult tu îți vei construi comportamentul, încât să nu mai fii nevoit să simți această rană. 

Unul dintre trăsăturile acestui comportament construit, poate fi acela de a face pe plac tuturor, de a le spune ce vor să audă, doar, doar să nu fii respins. 

De asemnea, cei ce au rana de respingere, se autoexclud din anumite situații sau relații, doar, doar să nu fie respinși primii. Cu alte cuvinte, resping înainte de a fi respinși. 

Rana de respingere îți poate afecta viața, relațiile, afacerea, locul de muncă și toate celelate arii ale vieții.

2. Rana de abandon. 

Rana de abandon – o altă rană, care influențează și ea formarea comportamentului unui people pleaser. 

Nu confunda rana de abandon, cu cea de respingere! 

Rana de respindere este atunci când cineva te îndepărtează.

Abandonul se manifestă atunci când cineva chiar te părăsește sau te amenință cu a te părăsi în detrimentul altcuiva.

Rana de abandon se poate forma în primii șapte ani de viață, atunci când un părinte se ocupă poate mai mult de un alt frate sau soră. 

De asemenea, se mai poate forma atunci când părinții petrec foarte mult timp la muncă, iar copilul se simte abandonat. 

Rana de abandon, crează un comportament de dependență față de cei apropiați.

Cel/cea cu rana abandonului, înțelege că trebuie să facă pe plac pentru a nu fi abandonat. 

Și, pentru că abandonul este perceput ca cel mai grav lucru care i se poate întâmpla, acesta alege să facă pe plac, să mulțumească, să se adapteze după comportamentul celorlați, doar, doar să  nu fie abandonat. 

3. Rana de Umilire. 

Această rană apare, atunci copilul simte că propriului părinte îi este rușine cu el, de cele mai multe ori în public. Știi genul de situații în care părintele îi spune copilului:,,O, te-ai murdărit ca un porc.”, sau pur și simplu simpte rușine atunci când copilul face  un trantum în magazin. 

Copii fiind, am făcut lucruri, care poate nu erau social acceptate. Acțiunile în sine nu au lăsat urmări asupra noastră, însă emoțiile resimțite de părinții noștri da. 

Adulți sau adolescenți fiind, această rană de umilire nu ne lasă să avem grijă de noi, să ne iubim și să ne simțim demni de o viață împlinită. 

De aceea, oamenii care au această rană, se auto-sabotează, nedându-și voie să aibă propriile păreri, proprii nevoie, propriile vise, deoarece cred că nu li se cuvine. 

Primele două răni (respingere și abandon), combinate cu rana de umilință, construiesc un ,,combo perfect”, ca un comporament de people pleaser să se manifeste. 

Iată 3 indicii că rana de umiliniță este prezență în viața ta: 

  1. Atunci când te aranjezi sau te îngrijești doar când ieși în public sau te întâlnești cu oameni pe care îi admiri, dar nu și când ești în propria intimitate. 
  2. Atunci când pregătești masa sau faci curat în casă doar când ai musafiri, dar nu depui acest efort și pentru tine, pentru că consideri că nu meriți. 
  3. Atunci când te oferi să ajuți pe cineva, pentru un lucru pe care pentru tine nu l-ai săvârși niciodată. 

Și lista poate continua. 

În cartea ,,Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” de Lise Bourbou, puteți găsi mai multe informații extrem de utile despre toate cele 5 răni, care nu ne lasă să ducem o viață împlinită. De asemnea, am povestit despre beneficiile acestei cărți, aici

Ok, am vorbit despre rănile care ne determină să fim people pleasers, acum hai să vorbim despre ce ne doare!

Dacă ești un people pleaser, nu ai cum să fii iubit și respectat! 

Dur, nu? Ca un fost people pleaser în tratare, aș fi dorit să-mi fi aruncat cineva această informație în față. 

Cu toate că ne place sau nu, atunci când ai un comportament ce se îndepărtează de autenticitate lăuntrică și spui/faci altceva decât simți și gândești doar de dragul celorlați, acest lucru se vede. 

Practic, le spui indirect celorlalți: ,,Eu îți fac pe plac, sunt aici oricând, tu ești liber(ă) să mă rănești pentru că eu voi accepta asta, de teamă să nu fiu respins(ă) sau abandonat(ă).”

Cu riscul ca acest exemplu e părea extrem, aleg să descriu people pleasing-ul astfel. 

De ce? 

Pentru că acest comportament face extrem de multe victime în rândul adolescenților mai ales, dar și adulților ajunși la maturitate. 

Și vreau să înțeleagă, oricine citește acest articol, că acesta nu este un articol cu care te poți delecta pentru talentul scriitoricesc, ci inteția este una, aceea de a exprima următoarea realitate: Nu vei fi iubit(ă), respectat(ă), împlinit(ă), dacă alegi să le faci pe plac celorlalți, dintr-o frică de a pierde sau de a fi respins(ă). 

Atunci când te afli în mijlocul acțiunii de a face pe plac celuilalt, ai o alegere, o alegere care se poate fi mai bine înțeleasă, atunci când facem referire la următoarele etape:

Declanșatorul -> Observarea fricii -> Frica de frică -> Alegerea de a manipula -> People Pleasing-ul. 

Exemplu: 

Ești într-o conversație cu un băiat/fată pe care îl/o placi. 

Își face apariția frica ca el/ea să nu te accepte, să nu te placă etc, să te părăsească, să aleagă pe altcineva în detrimentul tău. 

Tiparul mental și emoțional s-a declanșat, iar ție începe să-ți fie frică de frică. Vei vrea să o oprești. 

Prima modalitate de a stopa acestă frică este aceea de a face pe plac, doar, doar să nu se împlinească scenariul de care ți-e atât de frică. 

În momentul în care faci acestă alegere, alegi de fapt să manipulezi. Manipulezi, subtil, prin comportamentul tău amabil, ,,binevoitor”, doar, doar să păstrezi dinamica relației așa cum îți dorești tu. 

Pe termen lung, acest comportament nu îți va aduce beneficii. 

Ba din contra, vei plăti pentru aceste mici alegeri făcute zilnic. 

De ce? 

Haide să vorbim puțin despre iubire. 

Iubirea și manipularea nu fac casă bună. 

În momentul când alegi să faci pe plac, indiferent de cine ar fi vorba, alegi de fapt să nu te iubești pe tine. Alegi să manipulezi, doar de dragul de a câștiga ceva. 

Altfel spus, nu lași loc iubirii să se manifeste. 

Atunci când renunți la aceste deprinderi și alegi să spui ce ai de spus și să faci ceea ce cu adevărat simți, oamenii vor veni lângă tine și vor dori să fie cu tine, cu alte cuvinte te vor iubi. 

Cum tratăm people pleasing-ul?

 

1.Iubire de sine.

Pentru că acesta este un subiect larg și controversat, te invit să citești mai multe aici, unde am abordat subiectul iubirii de sine pe larg și profund personal.

Ok, să revenim. Ideea generală este că atunci când începi să te iubești pe tine, să te cunoști, să te accepți și să te familarizezi cu tot ce e benefic și nebenefic în tine, îți vei schimba relația cu propria persoană. 

În general, persoanele care se centrează pe ele, reușesc (în timp) să ofere și să primească iubire, într-un mod echilibrat și împlinitor. 

Atunci când alergi după iubirea celorlați, pierzi esențialul și anume că: nu ai cum să obții acea iubire, fără să conștientizezi ce frumusețe ai în tine și câtă iubire ai în tine. 

2. Nu mai cauta validări. 

Atunci când alergi după validări ești o țintă ușor de manipulat de către ceialți. De ce? Pentru că și tu manipulezi pentru a obține validări. 

Și astfel jocul interacțiunilor tale se va desfășura doar în funcție de interese. 

Haide să-ți spun ce am făcut eu, când am realizat că în toate relațiile mele de până atunci manipulasem și am fost manipulată. 

Am pus STOP. Da, de la absolut toate relațiile. Am pus stop și mi-am acordat dreptul de a nu da nicio explicație. De ce? Pentru că voiam să înțeleg, ce înseamnă de fapt să nu mai caut validare, să nu mai manipulez sau să fiu manipulată. 

După aproximativ 6-8 luni, relațiile mele au revenit ,,la normal”, însă dintr-un punct mult mai echilibrat, mai sănătos. 

Ce era diferit? Nu mai doream atenție, nu mai doream să mi se dea dreptate, să primesc ,,aplauze” pentru orice cuvânt îl spuneam. 

3. Renunță la control

Ne imaginăm relațiile într-un anumit fel. Iar când ele nu se manifestă așa cum ne-am dori noi…Ori o luăm razna, având episoade emoținale tumultoase, ori alegem să manipulăm, pentru a obține rezultatul imaginat. În cazul people pleaser-ilor, această manipulare se manifestă anulându-și orice nevoie personală, doar, doar pentru a face pe plac. 

Dar, oare avem doar 2 variante? 

Dacă am da drumul la control și am lăsa viața să ne ducă exact acolo unde vrea ea?

Dacă am învăța să ne uităm în ochii unui om care ne respinge și i-am spune: ,,Îți accept decizia.’’?

Fiecare om este liber să aibă propriul comportament, dacă nu ești de acord cu el, poți accepta sau poți manipula în speranța că îți va ieși și ție ceva. 

Te provoc să începi să accepți comportamentul celolalți, fără a interveni absolut deloc, vei vedea atunci când de eliberator și ușor va deveni totul. Doar trebuie să dai drumul controlului. 

4. Renunță la perfecțiune

Controlul și perfecțiunea merg mână în mână. Ne este frică să ne face de râs, să fim judecați pentru că asta presupune să nu fim iubiți și respectați. 

Din această cauză, alegem ,,perfecțiunea” ca mijloc de a scăpa de acest ,,coșmar”. 

De aceea ne aranjăm, zâmbim frumos, dăm din cap cuminiți și pozăm în niște oameni perfecți. 

Adevărul e că nimănui nu-i plac oamenii perfecți, pentru că ei nu există. 

De ce crezi că cei mai populari oameni sunt cei care râd, spun glume și se folosesc de carisma lor într-un mod autentic? 

Oamenii imperfecți au mai mult succes, fac mai mulți bani și nu în ultimul rând sunt mai iubiți. De ce? Pentru că oameni care au renunțat la perfecțiune, au renunțat la a mai face pe plac oricui și au riscat. 

Au cunoscut faptul că nicio respingere nu e un capăt de drum și au continuat așa imperfecți, dar autentici, cum sunt.

5. Comunică din tăcere. 

Cum vine asta? La punctul 3 ți-am povestit despre cum am spus stop tuturor relațiilor interumane, pentru o perioadă. Nu pentru că el ai fi fost niște oameni răi, ci pentru că mi-am dat seama că relațiile din societatea actuală nu decurg așa cum ar fi normal. 

Pentru a-mi da seama cum să renunț la manipularea, atât din partea mea, cât și din partea celorlalți, am aplicat două reguli: tăcerea și comunicarea din tăcere. 

Noi comunicăm atunci când ar trebui să o facem și nu păstrăm tăcerea atunci când ar trebui. 

Comunicăm ca urmare a unui zgomot mental extrem de puternic. 

Așadar, observând aceste efecte în interiorul meu, am început să vorbesc atunci când în interiorul meu era liniște, tăcut, cald și bine:). Astfel, am realizat că, ar trebui să vorbesc mai des în aceste clipe de claritate și mai puțin atunci când simt că în mine există tendințe de de a face pe plac și a obține ceva. 

La început, mi-a fost extrem de greu să mă aflu în grupuri de oameni interesanți, care spuneu lucruri interesante, iar eu nu vorbeam, sau vorbeam și spuneam ceva ceva din profunzimea mea, dar nimeni nu înțelegea sau asculta. 

A fost un exercițiu la care am dat drumul aproape automat acum aproximativ 1 an și pe care încă în mai aplic. 

Pe zi ce trece este tot mai bine. 

Îmi țin gura când nu cred ceea ce spun sau văd o dorință de manipulare, vorbesc atunci când chiar știu că e adevărul, cu riscul de a nu fi acceptată. 

Ah. Și astfel vei învăța să comunici cu onestitate și integritate.

Tare nu? 

Fiecare are rețeta lui/ei, ciudată/neciudată, cu ocazia încheierii acestui articol, îți fac o mărturisite: viața e mult mai amuzantă și mai bună decât ai crede. 

Și e cu atât mai amuzantă când ești tu! Indiferent de ce presupune asta. 

Așadar, a venit momentul să srălucești și să fii tu! Nu renunța la asta, indiferent câtă muncă sau consecvență ar presupune!

Zi bună!

Silvia.

Artwork: Ză scoolărz by Emilia Furduiu. 

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Iubire sau dependență?

    Probabil cu toții am avut momente în care pur și simplu ne atașăm atât de tare de cineva încât eram destul de orbiți,

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles