Jurnalul unui adolescent

Sunt adolescent. Sunt un adolescent iresponsabil, imatur, cu capul în nori, aşa îmi spuneţi toţi.

Sunt lipsit de bun simţ, nu mai ştiu ce înseamnă respectul, înainte adolescenţii aveau o “etichetă”. Acum, vai de noi, nu suntem în stare de nimic. Bem mult, ne drogam, pierdem nopţile aiurea prin cluburi, nu punem mâna pe carte. Ne-aţi spus şi asta.

Nu suntem în stare să realizăm nimic, renunţăm uşor la toate, clacăm repede, la primul obstacol. Nu suntem muncitori, suntem iresponsabili şi avem în cap numai prostii.

Da, ştim, ne spuneţi permanent că nu ştim ce vrem de la viaţă, că în loc să ne găsim un loc de muncă sigur, călduţ, confortabil, care să ne asigure traiul decent, noi visăm să fim pe cont propriu, liberi, să facem ce ne place. În viaţă nu faci numai ce îţi place, ştiu şi asta, ne reamintiţi cu orice ocazie.

Artwork: Marloes de Vries

Ne judecaţi pentru curaj, ne tăiaţi aripile, ne criticaţi orice iniţiativă şi vă asiguraţi că ne-aţi demoralizat, aşa încât să intrăm în rândul lumii.

Chiar dacă cei mai buni psihologi clinicieni americani au spus că rebeliunea noastră e sănătoasă şi că, de fapt, este un pas către un adult de succes, voi ne arătaţi cu degetul şi ne spuneţi că nu ştiu nimic clinicienii, să ne potolim odată cu gărgăunii ăştia.

Strâmbaţi din nas de fiecare dată când avem idei noi, care presupun să schimbăm ceva, să încercăm şi altfel, să nu ne mai plictisim cu toţii.

Sunt adolescent. Habar nu am ce vreau de la viaţa sau pe ce lume trăiesc. Nu ştiu care e diferenţa dintre bine şi rău, nu sunt niciodată suficient de bun, trebuie să fiu altfel decât sunt, dacă vreau să fiu acceptat, trebuie să mă îmbrac altfel decât îmi place, dacă vreau să fiu plăcut, trebuie să mă prefac, dacă vreau să atrag admiraţia cui trebuie.

Sunt imoral, nu mai ştiu ce e binele şi ce e răul. Sunt nerealist, visez prea mult, nu mă gândesc la viitorul meu, nu vreau să fiu şi eu normal, aşa cum sunt toţi ceilalţi, nu fac niciodată suficient, nu sunt capabil. Sunt rebel, răzvrătit, nu mă interesează ce se întâmplă în jurul meu. Sunt indecent şi teribilist.

Iar toate astea sunt etichetele pe care mi le-aţi pus voi.

Sunt greu de controlat, nu ştiu ce e respectul, nu cunosc iubirea, alerg după pradă uşoară, mă machiez urât, mă machiez strident, stau prea mult pe calculator, citesc altceva decât vrea şcoala să citesc. Chiar şi atunci când citesc şi ce vrea şcoala, ar trebui să fie suficient. N-ar trebui să mai citesc şi altceva. Ar trebui să fiu cuminte. Să nu deranjez. Să iau exemplul celor pe care sistemul de învăţământ îi ridică în slăvi, să mă las asimilat. În caz contrar, rezultă că nu mă interesează şcoală, nu înţeleg că notele îmi construiesc viitorul.

De fapt, chiar înţeleg. Şi nu e deloc aşa.

Artwork: Nono Astro

Sunt adolescent. Ştiu foarte bine ce vreau de la viaţă, iar dacă nu ştiu încă foarte clar, cu siguranţă am o direcţie pe care vreau să o dezvolt. Sunt adolescent şi sunt politicos, deschiderea şi libertatea mea nu înseamnă că sunt lipsit de bun simţ, respectul nu constă în a asculta cu sfinţenie de reguli, ci de a respecta libertatea de opinie a fiecăruia şi a-l accepta pe fiecare aşa cum este.

Artwork: Nono Astro

Sunt adolescent şi nu, nu beau excesiv, nici nu sunt teribilist, încerc să mă definesc, experimentez lucruri şi apreciez sfaturile, ajutorul şi susţinerea celorlalţi. Chiar dacă nu întotdeauna o arăt. Vă mulţumesc pentru asta.

Sunt adolescent şi nu cred că şcoala e inutilă, cred doar că există o mulţime de metode prin care să o facem mai interesantă, mai motivanta, să o scoatem din tipare şi rutina, să obţinem rezultate excepţionale. Nu subestimez muncă şi nu sunt leneş, dar cred în visele mele si cred că pot face ceva care să îmi placă, să mă bucure.

Artwork: Nono Astro Artwork: Nono Astro[/caption]

Nu am numai prostii în cap, sunt responsabil, de fapt, şi îmi doresc să fiu permanent mai bun, să fiu înţeles şi acceptat exact aşa cum sunt, pentru ce sunt. Am nevoie de încredere, susţinere şi mai multe încurajări decât critici. De posibilitatea să arăt că pot şi că ideile mele au un fundament interior autentic.

Sunt adolescent, sunt unic, sunt perfect în regulă şi sunt în stare de mai mult decât pot sau ştiu să vă arăt – atunci când vă grăbiţi să mă judecaţi.

 

Sunt adolescent.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *