adolescenta

Îţi spun colegii că eşti retras? Asta e pentru tine

Articolul ăsta e pentru toţi adolescenţii care au auzit – cel puţin o dată – că sunt singuratici.
În calitate de fosta adolescenta…am auzit de nenumărate ori, de la colegii mei, faptul că sunt singuratică sau întrebarea”de ce preferi să fii singură”? sau “ nu ţi-e frică să fii singură, că nu te bagi în grupuri, nu faci chestii cu noi…toţi?”

NU. Nu îmi e. Nu mi-a fost niciodată.

Singurătate vs solitudine

Şi-am să încep cu ce contează. Diferenţa dintre singurătate şi solitudine este enormă. Nu numai că nu au nimic în comun, dar le desparte o diferenţă că de la ce la pământ. Practic, una esenţială.

Singurătatea e starea care distruge şi consuma energia constructivă, e sentimentul de goliciune, în timp ce solitudinea este starea de autoreflectare, ceea ce te aduce mai aproape de tine însuţi, te ajută să te cunoşti, să te vindeci, să te înţelegi mai bine.

adolescentaAltfel spus, poţi fi mai repede singur în grupul mare – în care nu te simţi bine, aşa cum poţi să te simţi de o mie de ori mai bine când eşti doar cu tine. Solitudinea e alegerea de a sta singur, cu tine, fără a te simţi singur. E timpul tău, pentru care o să îţi mulţumești puţin mai târziu.

Ţi se reproşează că te retragi, că nu mergi la cele mai cool petreceri, unde merge toată lumea, că nu vrei deloc să te integrezi, că nu vrei să cunoşti băieţi, dacă eşti fată, sau fete populare, dacă eşti băiat. Eşti luat peste picior, toată lumea face glume proaste?

E ceva firesc, din păcate. Nu-ţi face griji. În peste 90% din lucrurile pe care ţi le reproşează ţie…nu cred nici ei. Dar nevoia de validare şi de apartenenţa la un grup îi face să gândească în tipare.

Da, evident că în ochii lor eşti ciudat(ă), pentru că nu toţi vor putea înţelege felul în care te simţi şi cum gândeşti. Cei mai mulţi judecă tot ce nu înţeleg, e o lege nescrisă. Dar pe mine experienţa m-a învăţat că tot ei, în grupurile lor mari şi populare, erau cei mai singuri. Foarte puţini erau şi îşi erau cu adevărat prieteni, cei mai mulţi e pierdeau în grup, căutau să fie acolo unde era toată lumea.

Nimeni nu-ţi poate spune că eşti singur..sau că nu e ok să preferi să fii singuri, sau că nu e bine să fii singur. Că trebuie să fii cu toţi, chiar dacă nu-ţi place. Probabil că nici ei nu sunt convinşi de ce spun.

adolescenta care citestePe mine …solitudinea, singurătatea în traducerea lor, m-a ajutat să înţeleg ce vreau, ce îmi place, care îmi sunt adevăraţii prieteni, cu cine împărtăşesc idei, gânduri, sentimente, pasiuni reale, comune. Ce îmi doresc să fac.

Mi-a oferit timp pentru creativitate, m-am descoperit, am învăţat lucruri despre mine.
Ceea ce pentru ei era singurătate, pentru mine era descoperire, ceea ce pe ei îi ajută să se simtă validaţi, pe mine mă făcea să mă simt neînţeleasa: petrecerile de dragul de a face ceva, ieşirile de dragul de a ieşi.

Am privit asta ca pe o fugă de sine. Ori eu n-aveam de ce să fug. Uite, nu ştiu dacă te ajută, dar am fost adolescentul care s-a plăcut şi s-a acceptat, chiar dacă uneori cuvintele celorlalţi mă puneau pe gânduri.

Eu cred că forţa ta interioară e infinit mai mare decât forţa cuvintelor lor. Ai dreptul să te simţi şi singur, şi solitar, oricum vrei tu să îţi defineşti alegerea, şi nimeni nu îţi poate spune dacă e bine sau nu.

Nu eşti definit(ă) prin ceea ce cred ceilalţi despre tine, ci prin ceea ce crezi tu despre tine. Şi despre ce ţi se întâmplă. Şi despre alegerile tale.
Şi dacă te schimbi pentru ca ei să te accepte, ce se întâmplă?
Şi dacă te schimbi pentru că ei să te considere ok, ce se schimbă esenţial în viaţa ta?
Şi dacă accepţi să devii ceea ce ei aşteaptă şi sunt, ce urmează?

Nimic spectaculos.

prietenieDar..dacă te urmezi pe tine, aşa cum eşti, există şanse foarte mari să te simţi mai fericit…decât te-ai simţi schimbând permanent roluri – pentru a fi pe placul lor. Să nu uiţi că liceul se termină, colegii se risipesc, părerile lor nu mai valorează nimic, dar tu, ideile, autenticitatea şi forţa ta sunteţi cheia către aprecierea celor care contează.

Cine contează? Cei cărora le place de tine exact aşa cum eşti: rebel, tăcut, singuratic, solitar, aerian, jucăuş, copilăros, tatuat, cu părul scurt său lung. Cei care îţi apreciază ideile şi îşi doresc să ţi le valorifice.
Cam atât. În rest…e doar restul…

Puterea e în interiorul tău, iar autenticitatea în alegerile pe care ţi le susţii cu fruntea sus. Eşti extraordinar(ă).

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *