ZaScoolarZ

Intalniri energetice

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
2-3

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu cel mai bun prieten, cu o persoană pe care o ştiai, parcă, de o viaţă?

Să te comporţi ca şi cum nu v-aţi văzut de ieri, să o îmbrăţişezi şi te surprinzi bucuros şi entuziast?

Sigur ţi s-a întâmplat. Şi mie. Deşi nu de foarte multe ori, câteva au fost întâlniri spectaculoase.
De cealaltă parte, am avut şi întâlnirile cu persoane care ne-au făcut să ne simţim inconfortabil de la primă privire. Înainte să ne cunoaştem, să ne salutăm măcar, sau să schimbăm două vorbe.

Iar când conversaţia a început….totul să devină şi mai neplăcut. Ţi s-a întâmplat şi ţie?
În spatele acestor întâlniri, trăiri, bucurii sau disconfort…se află ceea ce numim energie. Se afla energii care se atrag, care se resping, care pot conlucra sau care au modalităţi atât de diferite de a se manifesta, încât avem senzaţia că nu putem ascunde ceea ce simţim. Şi poate nici nu trebuie. Vulnerabilitatea e bună, de foarte multe multe ori.

E cea mai vie manifestare a sincerităţii. Iar oamenii sinceri sunt tot mai puţini. Nevoia de validare şi efectul de turmă ne împinge adesea să ne comportăm fals – doar pentru a intra în graţiile cuiva.

Ce am înţeles eu, în timp, e că nu trebuie să intri în graţiile nimănui şi nici să fii fals. Trebuie să fii tu. Atunci vei şti sigur cine te place cu adevărat şi te vrea în preajmă, iubindu-te pentru defectele, neajunsurile şi comorile pe care le ai în tine, precum şi cine începe să te judece, să te eticheteze şi să nu se poată obişnui cu ideea că nu suntem la fel, iar asta nu e o problemă, ci o trăsătură definitorie a omului, spectaculoasă altfel.

Revenind la energii, pe baza lor ne putem strădui un timp îndelungat să construim ceva alături de o persoană…fără rezultat, sau ne putem întâlni la primul colţ de stradă cu o persoană cu care să simţim că vom face lucruri incredibile. Şi dacă ne vom da voie…e posibil să fie chiar aşa.

Riscul. O chestie foarte interesantă în procesul evoluţiei şi reuşitei. O să-ţi dau un exemplu personal. Am alergat doi ani să pornesc un extra business pentru preadolescenţi, din dorinţa de a lucra cu o anumită persoană. Ce am obţinut? Frustrare şi dezamăgire, mi-am pierdut interesul şi entuziasmul.

Ce s-a întâmplat apoi? Am pornit singură atelierele şi am cunoscut-o, la propriu la colţul clădirii, butonând telefonul, pe Corina. După o discuţie de o jumătate de oră am descoperit în ea tot ce aveam nevoie, iar ea şi-a găsit în mine încrederea care îi lipsea cu desăvârşire.

Am început să facem împreună mici evenimente, iar evenimentele au devenit mari fără ca măcar să ne pricepem sau ne luptăm cu promovarea: ceilalţi au fost cei care ne invitau şi erau dornici să creştem numărul întâlnirilor şi dezbaterilor. Totul s-a legat într-o manieră distractivă, iar timpul petrecut între preadolescenţii şi copiii despre care auzeam că sunt obraznici şi mă vor lua pe sus…a fost o lecţie prin care am scăpat de prejudecata asta. Poate că sunt, dar întotdeauna au nevoie să audă ceva ce nu le-a spus nimeni. Şi atunci i-ai câştigat.

Dar asta e valabil pentru oricine, indiferent de vârstă. Avem nevoie de încredere şi de cineva care să ne spună că se poate. Iar apoi nu ne vom mai opri din a face -BINE- tot ceea ce ne dorim.

Am lăsat energia să lucreze mai mult decât regulile minţii. Şi lucrurile au început să se mişte. Am înţeles că, dacă nu reuşim să rezonăm cu o persoană, acea persoană nu înseamnă că e mai prejos, nici noi, ci pur şi simplu vedem lucrurile diferite. Iar asta nu poate fi decât extraordinar. Pentru că vom putea face acelaşi lucru în două modalităţi şi bazându-ne pe două viziuni diferite. În final, toată asta înseamnă un plus de valoare în lume. Iar apropierea care ţine cont de energie, de ceea ce simţim atunci când vedem pentru prima oară o persoană, este adesea cheia unei legături extraordinare – pe viaţă.

Ne încăpăţânam – şi nu de puţine ori – să facem anumite lucruri cu anumite persoane şi, deşi vedem clar că nu funcţionează, nu ne întrebăm de ce, mai degrabă ne grăbim să etichetăm.

Dacă am ţine cont de faptul că lucrurile cele mai frumoase, sincere şi cu impact se nasc din apropierile spontane, dacă ne ascultăm corpul şi ne putem întrebări despre stările “ciudate” pe care le avem în preajma unor persoane sau situaţii, găsim soluţii fără să le mai căutăm.

Găsim răspunsuri, colaborările perfecte, oamenii care ne aşteptau şi pe care îi căutăm, prieteniile pe viaţă. Întâlnim oameni extraordinari, îmbrăţişăm oportunităţi extraordinare, învăţăm aprecierea şi recunoştinţa.

Suntem energie, iată principalul şi unicul motiv pentru care ar trebui să ţinem mai mult cont de ceea ce simţim. Întotdeauna.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles