Hey, Generaţia Z, eşti genială!

We don’t need no education, we don’t need no thought control! No dark sarcasm în the classroom
Hey, teacher! Leave them, kids, alone
!

Tu ştii mai bine ce zic. Ne-am săturat de tiparele pe care ni le oferă şcoală, de îndoctrinare, de dorinţa sistemului de a ne uniformiza, de eseul pe care îl învăţăm cu toţii şi trebuie să îl redăm exact, de lipsa de flexibilitate, de lipsa creativităţii, de regulile stupide pe care ni le impun la şcoală.

Ne-am săturat de criză şi obsesia pentru note mereu mari, de replicile acide care ne spun că nu vom ajunge nicăieri în viaţă, dacă nu suntem buni şi drăguţi cum e colegul din prima bancă, ne-am săturat de ameninţarea cu scăderea notei la purtare, de verificarea cămăşii albe, perfecte, când poate tu vrei să porţi un tricou şi doar gulerul cămăşii, care să se vadă din sacou.

Ne-am săturat şi de grilele în care ni se spune exact ce să bifăm, ce e bine pentru viitorul nostru, ce e rău pentru viitorul nostru, ce trebuie să facem, la ce trebuie să renunţăm.

Am obosit să auzim că singurele meserii admirabile din lume sunt de medic, avocat şi inginer. Că artiştii sunt nişte rataţi cu viziune bolnavă, de doi lei, care nu au bani nici de o pâine. Care pierd timpul aiurea.

Ne-am cam săturat să ni se spună că suntem nişte iresponsabili, debusolaţi care nu ştiu ce vor de la viaţă. Că trebuie să fim 9 ore la birou, într-un loc fix, pentru că aşa face toată lumea normală. Ne-am săturat şi de ce cred ei că e normal.

Ce e cu normalitatea, până la urmă? Normal e ce cred eu că e normal. Şi nu e valabil pentru toată lumea.

E ok. Eşti ok, perfect ok aşa cum eşti.

Salut! Sunt vocea tuturor adolescenţilor rebeli, cu vise măreţe.

Sunt persoana care dă glas revoltei tale. Sunt rebelă care a purtat uniforma cu bocanci şi tricouri black metal.

Sunt omul care crede în tine, în visele tale şi în geniul pe care nu ţi-l înţeleg ceilalţi.

Sunt aici să-ţi spun că eşti perfect, exact aşa cum eşti, şi să-ţi propun să-ţi investeşti revoltă şi rebeliunea în proiecte artistice, care să le arate tuturor cât eşti de tare.

Care să le demonstreze tuturor că lumea nu e doar a inginerilor, ci a tuturor celor care au o viziune asupra ei şi îi pot aduce o îmbunătăţire.

Dar, mai presus de toate, ca să îţi demonstrezi ţie că poţi. Că eşti genial. Că poţi face lumea să arate aşa cum îţi doreşti, că poţi trăi viaţa aşa cum vrei tu, că poţi fi fericit şi fără să fii medic. Că notele nu sunt nici pe departe direct proporţionale cu tot ceea ce poţi face tu.

Dar că te pot face să crezi că sunt şi te pot determina să renunţi la ce îţi doreşti, dacă asculţi prea mult în jur.

Nu ne interesează vocile exterioare, e suficientă cea interioară, acolo se ascunde încrederea, acolo e tot ce înseamnă curaj şi creativitate pură.

Adăugă lecţiile clasice valoare viitorului meu? Voi reuşi mai uşor în viaţă dacă ştiu toate detaliile primului război mondial, dacă am 10 pe linie sau dacă renunţ la ce îmi doresc, pentru a face ce aşteaptă ceilalţi?

Nu. Dar am mari şanse să eşuez dacă îmi limitez viaţă şi reuşita la asta.

Până şi proiectele,, creative’’ sunt foarte limitative. Chiar şi acolo trebuie să ne încadrăm în câteva reguli, să nu deranjăm, să nu folosim anumite tehnici, culori sau subiecte. Ne prefacem că suntem creativi, ne prefacem că suntem perfecţi, ne asimilează cu prejudecăţi şi sub auspiciile fricii.

Intrăm în şcoala genii creatoare  – şi învăţăm imediat că un copac nu poate fi niciodată roz, că viziunea noastră e stupidă, că nu poţi purta fusta cu bocanci, trebuie să porţi pantofi cu toc, pentru că eşti fată. Şi tot felul de alte aberaţii.

Ieşim din şcoală fără să mai putem defini creativitatea. Fără să mai îndrăznim să vorbim despre ea sau să experimentăm altceva decât ni s-a spus că e sigur. Trebuie să citim doar ce e în programa, să nu pierdem timpul cu ce ne place, să nu ne atingem de universul lui Cioran, că vine bacul şi nu se dă la bac Cioran.

Trebuie. Totul trebuie.

De asta ne-am săturat. Şi-ţi spun că nu trebuie nimic. Ai o viaţă magică de trăit, pe care ţi-o poţi construi exact aşa cum vrei. Poţi fi orice ţi-ai propus. Şi te poţi autoeduca şi perfecţiona oricând. Poţi citi orice, te poţi perfecţiona, poţi greşi şi poţi învăţa din greşeli.

Nu ai nevoie de confirmarea nimănui, de fapt. Dar e obligatoriu să nu renunţi, să nu te opreşti, să nu uiţi pe ce drum ai plecat. Şcoala nu te învaţă să fii de succes. Ia din şcoala ce ţi se potriveşte, ce te reprezintă.

Şi n-o lăsa să îţi spună cine eşti, arată-I tu cine eşti. Investeşte-ţi geniul în proiecte care să te definească şi să uimească. Fii liber, urcă-ţi ideile până la cer, coboară-le în concret şi dă-le viaţa. Cine poate spune că nu e bine? Tu ştii cel mai bine ce ai vrut, de acolo poţi pleca în perfecţionare, nu în renunţare.

Eu cred în generaţia Z. Şi cred că eşti genial. Şi că o să aud de tine într-o zi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *