ZaScoolarZ

Gestionarea și beneficiile plictiselii

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
71286345_521614645064615_2695855292712747008_n

Gestionarea și beneficiile plictiselii

Nu ți s-a întâmplat niciodată să simți că te plictișești? Să vezi cum nu-ți găsești starea, tihna și nu poți face nimic, că resimți o senzație de acută delăsare, ba chiar că ești lipsit de motivație și de chef?

În anumite situații, se numește plictiseală. În cel mai bun caz. Și spun cel mai bun caz pentru că alteori plictiseala se poate confunda cu depresia și asta nu ar fi cel mai bun lucru, un om în depresie are nevoie de ajutor și probabil nu conștientizează acest aspect. Dar e un alt subiect.

Știm cu toții că majoritatea dintre noi definesc plictiseala ca pe o emoție, o stare negativă.

Și, de cele mai multe ori, încearcă s-o evite și nu-i dă frâu liber acestei emoții, din teama de a nu o resimți și de a nu ști cum să procedeze atunci când este „copleșit” de plictiseală. De ce și-ar dori asta cineva?

Pentru că omul din ziua de astăzi este programat să facă tot timpul ceva, să nu stea niciodată, să fie întotdeauna util și să lucreze cât mai mult, contând mai mult nivelul de productivitate decât productivitatea în sine și rezultatele de după muncă.

Și-atunci, fuge de el însuși și se ascunde în muncă. Într-o cercetare din 1990, Sandi Mann, psiholog, a constatat că următoare emoție suprimată de dinaintea furiei este plictiseala.

Așadar, Mann a făcut un experiment prin care a pus un grup de oameni să copieze, de mână, numerele de telefon dintr-o carte cu astfel de numere, timp de 20 de minute. Apoi, subiecților li s-a cerut să găsească, într-un timp destul de scurt, cât mai multe utilizări ale unor pahare confecționate din hârtie. Iar ideile lor au fost ingenioase, unii au venit cu idei precum ghivece de flori sau jucării pentru cutiile de nisip.

În a doua parte a acestui experiment, de data aceasta au fost nevoiți să citească numerele de telefon cu voce tare. Unii dintre participanți au fost încântați de acest lucru, deci au fost excluși de la studiu, însă alții au găsit aceasta activitate ca fiind plictisitoare, cititul fiind o activitate mult mai pasivă decât scrisul. Totuși, rezultatele au fost mult mai neașteptate față de primul experiment, oamenii devenind și mai creativi și au oferit idei precum: căști, telefoane, instrumente muzicale.

Plictiseala favorizează creativitatea și imaginația.

Iar unele dintre cele mai bune idei ale omenirii au fost născute, cu siguranță, din plictiseală. Pentru că, atunci când ne plictisim, căutăm ceva care să ne stimuleze, și acel ceva e foarte probabil să nu fie chiar aproape de noi, prin împrejurimi. Așadar, începem să călătorim, în mintea noastră ajungem în locuri de care nici n-am mai fi pomenit sau în spații pe care nu le-am mai revăzut de timp îndelungat, pur și simplu trecem de la conștient, la subconștient, accesăm o parte a minții noastre, unde nu avem întotdeauna acces, iar acest proces permite formarea de conexiuni diferite.

Iar aceste conexiuni, uneori, pot rezolva orice. Plictiseala care creează aceste conexiuni poate contribui la găsirea unor soluții la care ne-am gândit timp îndelungat, la rezolvarea unor probleme care nu ne dădeau pace.

Această „rătăcire în spațiu” a minții nu numai că este ultilă când vine vorba de lucruri practice și de soluții, ci este un mod propice de a scoate la iveală toate ideile creative pe care le aveai. Uneori conștientizezi că desenele/picturile pe care le-ai făcut când erai plictisit erau mai pline de esență, de sens, de simboluri decât cele făcute în mod normal. Dacă scrii, dintr-o plictiseală neînțeleasă se poate naște o poezie pe care nici tu nu bănuiai că ai fi putut-o scrie sau un text în proză pe care, recitindu-l, te vei întreba dacă tu l-ai scris.

Totuși, pe lângă ideea omului modern de a face mereu ceva, de a munci, s-a constatat că telefoanele mobile, precum și rețelele de socializare ne inhibă pornirile absolut naturale spre plictiseală.

Astfel, având zi de zi acces la diferite poze, la comentarii, la postări, cu siguranță că Facebook-ul a devenit o soluție antiplictiseală, pe care aproape toți oamenii o utilizează fie și când au ceva de făcut sau când pur și simplu le este teamă să nu se plictisească. Însă pericolul este mai mare decât am fi crezut, pentru că telefoanele mobile și Facebook-ul alungă plictiseala temporar, ajutându-ne să evităm doar plictiseala imediată.

Dar oare de ce ar trebui să ne fie teamă de plictiseală și nu ne dorim s-o simțim și s-o trăim?

Teama de a nu te plictisi apare dintr-o altă frică, pe care nu mulți dintre noi o conștientizează, dar e în viețile noastre: cea de a nu rămâne singur cu tine însuți. Multora dintre noi le este atât de frică să stea față în față cu propriul eu, cu propriile gânduri, trăiri și sentimente, cu propriul interior, de fapt, încât caută cu disperare aproape metode și soluții din lumea exterioară pentru a evita plictiseala.

Poate că este dificil, dar în același timp este sănătos să învățăm să îi oferim plictiselii spațiu și să nu mai încercăm să fugim de noi, căutând metode externe de alungare a plictiselii. Fără îndoială că, plictisiți fiind, s-ar putea să aflăm mai multe lucruri despre noi într-o astfel de stare, decât într-un moment când am fi anihilați de probleme, de sarcini, de activități.

Deci plictiseala poate spori și o nevoie de a ne înțelege mai bine și, ulterior, ajungem să ne cunoaștem mai bine. Pentru că, plictisiți fiind, avem ocazia să accesăm lăcașuri dinăuntrul nostru la care, altfel, n-am fi avut acces.

Pe lângă unele descoperiri interesante pe care le putem face despre ceea ce e în jurul nostru, exceptând soluțiile unor probleme pe care le putem găsi mai ușor când suntem plictisiți decât atunci când suntem într-o continuă activitate, avem și șansa de a ne descoperi pe noi înșine într-un context în care tindem să ne apropiem de gândurile și de trăirile noastre, și să lăsăm deoparte frica de a fi față în față cu propriul eu.

Sunt convinsă că multora dintre noi le e frică de plictiseală și încearcă să o evite, să se ascundă de ea, fără să realizeze că plictiseala chiar aduce numeroase beneficii și trebuie să ne dăm șansa să fim plictisiți câteodată, indiferent dacă credem că plictisindu-ne nu facem decât să pierdem vremea.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Iubire sau dependență?

    Probabil cu toții am avut momente în care pur și simplu ne atașăm atât de tare de cineva încât eram destul de orbiți,

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles