ZaScoolarZ

Fericirea, cine ne-o defineşte?

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
Melanie Mikecz

Fericirea, cine ne-o defineşte?

Salut!

Scriu articolul ăsta de Ziua Mondială a fericirii. Nu ştiu când vei ajunge tu să îl citeşti. M-au dat gândurile jos din pat. Mă gândeam că Facebook-ul e plin de citate, de poze, de la mulţi ani de ziua fericirii. Şi mă întrebam câţi ne întrebam dacă suntem fericiţi, ce e fericirea, de fapt, care e treaba cu ea, în ce constă.
Aşa că am zis să nu meditez singură la asta. Şi m-am apucat să împărtăşesc cu tine.

Tu eşti un om fericit? Dacă da, de unde ştii că eşti fericit? Ce te face să îmi răspunzi cu da?
Dacă nu, de ce? Ce poţi face pentru asta?
Ce e fericirea? În ce constă fericirea unui om? Există o reţetă a fericirii? Sau măcar una în curs de testare? Sunt ceilalţi responsabili cu fericirea noastră? Ce te face fericit?

fericireCând eram mică, aveam vreo 5 ani, am fost plecată într-o călătorie – unde am ajuns într-un magazin celebru, sofisticat, cu tot felul de delicatese pe bază de ciocolată. Mi s-au aşternut în faţa ochilor tot felul de tăvi cu bomboane, ciocolată, prăjituri şi alte minunăţii. La final am fost întrebată ce vreau.

Ştii ce am răspuns?
Nimic. Eu vreau o eugenie.

Moment de linişte, apoi moment de râsete. Unele amuzate, altele ironice. Ca şi cum te-ai duce într-un magazin Armani şi ai întreba dacă nu cumva au şi ceva haine second hand. Aşa am fost eu cu eugenia.
Eugenia mă făcea pe mine fericită, nimic din ce era acolo. Mi-am amintit povestea asta….de dimineaţă.
Şi de aici aş vrea să încep să vorbim despre fericire. Iată un alt concept , de bază chiar, care nu poate fi definit unanim. Suntem fericiţi atunci când trăim ceea ne dorim, când primim ceea ce ne dorim, când simţim fără să ne putem explica ce. Dar e ceva bun.

Ce trăim, ce ne dorim să primi şi ce simţim este atât de diferit…încât nimeni nu poate contrazice că nu deţinem definiţia corectă a fericirii. Psihologia ne spune că fiecare om are realitatea să. Astfel, nimeni nu greşeşte, nimeni nu are dreptate. Suntem doar diferiţi şi asta ne oferă tuturor şansa de a fi fericiţi.

Dacă fericirea ar fi însemnat postul de CEO în cea mai mare companie din lume, probabil ar fi multă lume nefericită. Dar aşa, când avem posibilitatea să ne definim singuri fericirea şi să o atingem, fără să oferim explicaţi sau să ne încadrăm într-un tipar, avem cea mai mare şansa din lume: să fim fericiţi şi să ne bucurăm de asta cu libertate deplină.

ce e fericireaFericirea este o stare, nu o trăsătură; cu alte cuvinte, nu este o caracteristică de lungă durată, trăsătură permanentă sau trăsătură de personalitate, ci o stare… trecătoare și uşori schimbătoare.
Potrivit dicţionarelor, fericirea este echivalentă cu plăcerea sau mulțumirea, ceea ce înseamnă că fericirea nu trebuie confundată cu bucuria, extazul sau alte sentimente . Fericirea nu este neapărat o experiență interioară, care ţine de introspecţie, sau externă, dar poate fi – totodată – amândouă.

Vezi ce greu e să căutăm definiţia noastră în dicţionare? Când nu înţelegem ce simţim sau nu înţelegem un concept, deşi prima tendinţă e să căutăm în dicţionar, realitatea ne spune că în noi se afla tot ce contează. Toate întrebările, nelămuririle şi răspunsurile. Când exista o întrebare sau o nelamurire, exista sigur şi un răspuns. Poate nu cel pe care îţi doreşti tu să ţi-l dai, însă cu siguranţă e cel de care ai nevoie – pentru a învăţa ceva despre tine.

Psihologia ne învaţă că fericirea înseamnă bunăstare personală, subiectivă. E poate definiţia cea mai accesibilă.

Pentru că rămâne deschisă, ne oferă acest „personal”, „subiectiv”, adică oportunitatea de fi fericiţi…orice ar însemna asta pentru noi.

Fericirea e când ai primit confirmarea de care aveai nevoie, când te-ai convins de ceea ce simţi, când ţi s-a răspuns la un sms care era important pentru tine, când a adus îngheţata cu fructe de pădure în parc, când poţi merge desculţ, când simţi libertatea prin toţi porii, când te trezeşti şi te bucuri de ceea ce alţii, din păcate , nu se mai pot bucura.

Alergam cu atâta disperare să găsim fericirea, o căutăm în toate locurile în care nu este, nu mai ştim ce să facem pentru a o atingem, nu stim dacă suntem sau nu fericiţi, când suntem… ratăm momentul, doar pentru că apoi să cădem deznădăjduiţi pentru că suntem nefericiţi.

fericirea, o alegere subiectivaS-au pus prea multe etichete, s-au lansat prea multe ipoteze despre ce ar fi fericirea, se încearcă inclusiv standardizarea ei, auzim frecvent „nu ai cum să fii fericit aşa, bagă-ţi minţile în cap”, dar fericirea rămâne, dincolo de toate, echivalentă cu libertate: cu libertatea de a adăuga ingredientele pe care TU le consideri ca fiind parte din definiţia ei. Să o faci unică. A ta. Să poţi zâmbi când ceilalţi cred că eşti „un trist”, că nu poţi fi fericit cu alegerile tale, pentru că „o să vezi tu mai târziu”….

Hai, că am auzit-o cu toţii – măcar o dată! Cineva ştie clar că nu putem fi fericiţi aşa cum vrem noi să fim, ca o să regretăm mai târziu.

Eu sunt de părere că regretele unui eşec sunt de preferat celor ale unei neîncercari. Personal, regret mai mult din ce nu am îndrăznit să fac…decât din ce am făcut şi n-a fost o idee bună. Nu fac din eşecuri o tragedie. În primul minut îmi fac procese de conştiinţă, egoul mă conduce frumos şi graţios – aşa cum ştie el. Apoi mă scutur, la propriu, da, mă scutur, alerg 5 minute şi îmi fac lista lucrurilor care mă fac fericită zi de zi, nu doar din când în când.

Sărim din plan în plan, din mai mult în mai mult, iar când pierdem…tindem să considerăm că am pierdut totul, că nu mai e niciun sens în nimic.
Fericirea e tocmai înţelegerea faptului că nu suntem ce avem. Dacă nu vom mai avea…înseamnă că nu vom mai fi?


Am uitat să trăim, pur şi simplu, pentru a ne da jos din pat şi a ne bucura de o plimbare simplă cu bicicleta.

Zi frumoasă!

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles