Artwork: Sally Nixon

Eu şi ceilalţi.

Cine eşti tu atunci când eşti cu ceilalţi? Dar atunci când eşti singur?

Cine eşti în preajma prietenilor? Dar în preajma celor care ai vrea să îţi devină prieteni? Dar în preajma celor care ar vrea să îţi devină prieteni? Dar la şcoală? Dar la job? Cine eşti tu în faţa celor care nu te plac? Cum te comporţi? Dar de faţă cu cei care te admiră? Ce se schimbă?

Aş vrea să ştiu cum eşti tu în toate ipostazele astea şi aş vrea să ştiu câte răspunsuri îmi vei da la aceste 8 întrebări? Un răspuns? Două? Opt? Poate chiar mai multe?

Ştii de ce te întreb? Pentru că vreau să ştiu cine eşti. Vreau să ştiu dacă eşti în faţa fiecăruia în alt fel, dacă eşti tu, aşa cum eşti tu, în faţa tuturor, dacă schimbările sunt mici, de politeţe şi atitudine, dau dacă sunt schimbări de esenţă. Dacă te respecţi şi te iubeşti îndeajuns încât să fii exact aşa cum eşti tu…cu toată lumea.

Mi-ar plăcea să ştiu dacă te schimbi radical în fata unora…doar pentru a te face plăcut, pentru a demonstra ceva. Vreau să ştiu dacă eşti aceeaşi persoană drăguţă cu toată lumea, sau dacă te transformi în cea mai urâtă formă a ta atunci când simţi slăbiciunea celorlalţi. Aş vrea să te gândeşti şi dacă nu cumva…în faţa unor persoane devii slab şi mic, deşi în mod cert nu eşti aşa de obicei.

Artwork: @sxrah.png Artwork: @sxrah.png

De ce e treaba mea? Nu e. Oricum eu nu o să ştiu răspunsurile tale. Am făcut testul ăsta cu un grup de adolescenţi aflaţi în recuperare – pentru diferite probleme. Şi am descoperit o mare de măşti, de nevoi, de neajunsuri. Am descoperit întrebări şi răspunsuri fascinante. N-am avut nicio secundă tendinţa să-i judec, de fapt mi s-a părut atât de fascinant exerciţiul…încât l-am transformat într-un studiu mai amplu care m-a ajutat să înţeleg, pârtia, de ce avem tendinţa să fim diferiţi în faţa fiecăruia. E un întreg proces intrinsec, absolut fabulos, prin care ne străduim să ne împlinim nişte roluri şi nevoi foarte personale. Foarte personale.Da, foarte.
Ce am înţeles, pe scurt, a fost un singur lucru: iubirea. Iubirea de sine, din care se naşte iubirea pentru ceilalţi şi care dărâmă prejudecăţile şi înlătura nevoile nocive. În fata iubirii, constatarea mea e că tot răul dispare. Da, ştiu, o să te grăbeşti să îmi spui că nu dispare nimic, din contra. Iar eu o să mă grăbesc şi mai tare…să îţi spun că nu e iubire.

Iubirea e ca un peştişor de aur…tot mai greu de prins. Din cauză că ne concentrăm mai mult pe exterior decât pe interior, pierdem din vedere ce contează cu adevărat. Revenind, iubirea este transformatoare, e cea mai puternica reacţie chimică existenţa – pune în mişcare toate funcţiile corpului şi creierului, topeşte tot ce nu e necesar şi transformă în aur. Exact, practic e un soi de alchimie.

Artwork: Sally Nixon Artwork: Sally Nixon

Şi dacă ai ajuns la ea, nu mai ai nevoie să fii diferit cu fiecare în parte. Poţi fi tu, îi poţi iubi pe ceilalţi pentru ce sunt şi poţi să fii ok cu tine, indiferent ce vor crede ei despre tine. Pentru că, iată, e iubeşti suficient încât să ştii pe ce să te concentrezi şi cu ce să îţi consumi energia.
Dacă la cele 8 întrebări ai 3 răspunsuri diferite, e perfect în regulă. Dacă ai 8, nu mai e în regulă. Pentru că nu ştiu care dintre ele eşti tu, de fapt. Şi înclin să cred că nici tu nu prea ai idee.

Artwork: Sally Nixon Artwork: Sally Nixon

Tu eşti ceea ce simţi în interior. Da, putem fi tentaţi să spunem că suntem ceea ce facem, dar în realitate suntem ceea ce simţim şi credem la cel mai profund nivel.
Nu ne definim prin ceilalţi, ne definim mai repede prin ce credem despre ei şi despre noi, mai ales despre ei în raport cu noi şi invers. Ne defineşte ceea ce simţim şi puterea de a spune cum suntem.
E o mare nevoie de like-uri, de aprecieri, se căuta peste tot confirmări, ceilalţi trebuie să ştie fiecare pas pe care îl faci, trebuie să ştii părerea lor despre ce faci. De ce? Dacă ai nevoie de păreri şi aprecieri..ele vin, îţi garantez, fără să strigi, fără să le ceri. Când e cazul să vină, vin neaşteptat. Nu te obosi să întreţii o imagine care nu e a ta. E greu..şi e uşor de depistat.

Pune-ţi cele 8 întrebări – până când răspunsurile se pot rezuma la cel mult 3. Iar între cele trei asigură-te că sunt diferenţe de suprafaţă, nu de esenţă.

Eşti ceea ce crezi despre tu despre tine, eşti ceea ce eşti atunci când eşti singur, când nu te vede nimeni. Eşti muzică pe care o asculţi atunci când citeşti În camera ta, nu aceea pe care dansezi pentru a te face plăcut. Înţelegi? E doar un exemplu irelevant, dar suficient cât să îţi declanşeze ideea principală şi să începi să te analizezi cu adevărat, sincer şi fără menajamente.

Cine

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *