ZaScoolarZ

Călătoria – simplă vacanță sau mai mult decât atât?

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
49022298_706725106394842_1438835175399096320_n

Călătoria – simplă vacanță sau mai mult decât atât?

Am observat în jurul meu (și mă bucură nespus de mult asta) tendința omului modern de a evolua, de a căuta în străfundurile lui răspunsurile la întrebările neînțelese și complexe ale vieții, dorința de a se descoperi mai întâi ca ființă individuală, unică, răspunzătoare pentru tot ceea face și tot ceea ce gândește iar, mai apoi, ca individ într-o societate transformabilă.

În încercarea omului de a descoperi tot ce este în jur și de a se cunoaște, călătoriile au devenit un pretext potrivit, des utilizat. Mulți dintre noi au înțeles că a călători nu înseamnă neapărat acel veșnic concediu anual, ci mai mult decât atat, călătoritul presupunând ceva mai adânc.

Personal, îmi place să observ și să cunosc oamenii fiecărei țări în care călătoresc, să văd felul în care sunt educați, cum se comportă, cum acționează, cât de civilizați sunt, dacă sunt dornici să te ajute și să-ți ofere răspunsuri la întrebările pe care le ai. Fiecare țară are oamenii săi și e interesant să observi cum principiile tale de viață sunt diferite de cele ale altor popoare, cum funcționează alte sisteme de învățământ, felul în care sunt ghidați și educați tinerii de acolo.

Apoi, e minunat să observi arhitectura clădirilor, să vezi felul în care sunt construite locuințele acolo, ba chiar să le vizitezi. Pentru mine, clădirile vechi sunt inedite, mi se pare atât de interesant să știu că acea clădire are ani întregi de existență și totuși încă e vie, încă e locuită, încă e acolo să o pot observa, păstrând aerul atâtor generații care poate au locuit-o, ori poate doar au privit-o din exterior și au vizitat-o (dacă e un punct turistic). În toate țările în care am fost (nu sunt multe, deocamdată, dar sunt convinsă că vor mai urma) am căutat cu privirea, mereu, casele cât mai vesele, cât mai colorate, eventual cu flori la ferestre, pentru că am considerat că în spatele unei case colorate, care să fie plăcută văzului, locuiesc niște oameni fericiți, care se bucură de viață.

Îmi place la nebunie să simt freamătul străzilor pline de oameni diferiți, de alte naționalități, unii localnici și alții turiști. E fantastic să le observi gesturile, mimica fețelor, eventual corpurile bronzate de la soare dacă e o țară călduroasă, poate să le înțelegi cuvintele și să fii părtașul tradițiilor care se țin pe stradă, în mijlocul piețelor, în centru.

Viața unui oraș, a unei localități pe care vrem să o vizităm nu se află într-o cameră de hotel (sau în alte spații de cazare), ci acolo, în inima lui care pompează atâtea vieți, atâția oameni, atâtea obiceiuri și multe voci. Nu vom cunoaște niciodată atât de bine ceea ce vizităm, nu vom simți cu toată ființa tot ce trebuie observat și cunoscut dacă vom sta într-o mașină și vom privi doar sau dacă vom fi într-o cameră în care ar trebui doar să ne odihnim când este necesar, nu să ne petrecem timpul exclusiv acolo.

Mi s-a părut mereu uimitor să regăsesc pasaje/fragmente în cărți care să descrie anumite locuri în care am fost, pe care le-am văzut, anumite clădiri pe lângă care am trecut, să compar perspectiva din care am înțeles eu tot ce am cuprins cu vederea, cu atingerea, cu imaginația, cu perspectiva unui scriitor care a văzut exact aceleași lucruri ca mine. Și-apoi, nu e minunat să călătorești înapoi, cu ochii minții, într-un loc pe care l-ai cunoscut, un spațiu care ți-a plăcut și simți că ai vrea să-l revezi, pentru că ți s-a făcut dor?

Iar pentru că nu de foarte mult timp am înțeles că a călători nu înseamnă doar a merge într-o vacanță anuală/bianuală etc, ci a reuși să te desprinzi de anumite cutume adânc înrădăcinate înăuntrul tău, pentru a putea observa și altceva, simt o mai mare „chemare” să descopăr cât mai mult, tot mai mult, fără a ma limita. Dacă ar fi după mine, aș lua toată harta la rând și-aș străbate-o pe toată, pe tot parcursul vieții (știu doar că nu e posibil să văd chiar tot, dar acolo unde simt mai mult că aș vrea să plec, mă voi duce).

Într-o călătorie nu trebuie să pornești niciodată cu ochii acoperiți de un material negru pe care ți l-ai pregătit de acasă și nici cu idei preconcepute. O călătorie începe întotdeauna, din punctul meu de vedere, cu o minte liberă de oricare prejudecăți, cu o atitudine pozitivă față de tot ceea ce vrei să încerci, să vezi, să cunoști, să înțelegi și nu cu gânduri precum „Ah, cu siguranță nu îmi va plăcea cazarea, nu va fi atât de curat cum aș fi dorit”, „Sunt convins(ă) că voi pleca dezamăgit(ă)” etc.

E un pas mare pe care îl facem pentru noi înșine dacă ajungem să percepem călătoriile ca pe niște daruri pe care ni le facem pentru a ne spori cunoașterea, pentru a ne dezvolta pe plan emoțional, pentru a ne îmbogăți cultura generală nu numai din cărți, ci și din lucruri trăite pe viu, gustate, simțite pe piele, focalizate cu privirea însetată de priveliști și arhitecturi, frământate în minte, în inimă și apoi amestecate cu tristețea plecării, cu dorul revenirii, cu impresia clară că după tot ceea ce am văzut și am trăit pot fi altfel, pot să mă regăsesc, pot fi mereu într-o continuă ascensiune și pot, de asemenea, să învăț mereu câte ceva din tot ce observ, cunosc și simt.

Și chiar dacă mulți oameni se tem să investească în așa ceva, chiar dacă li se par prețuri exorbitante și nejustificate, se găsesc modalități destul de multe pentru a reuși să te descurci cu un buget mai mic într-o călătorie, atât timp cât simți cu tot trupul și cu toată inima că vrei să faci asta și vrei să pleci într-acolo unde simți chemarea pentru a te găsi, pentru a te cunoaște în raport cu alte făpturi, cu alte tradiții, cu alte moduri de viață și cu altă cultură. Iar bogăția spirituală nu contează și nu trebuie adunată, păstrată, economistă și chiar dezvoltată?

Illustration by: Paul Boston

Pentru că, de multe ori, o călătorie ne „sărăcește” material dar ne îmbogăște moral, spiritual, iar efectele se văd cu siguranță de îndată ce începem să călătorim cu gândul de a schimba ceva, de a înțelege că suntem oameni și de aceea e datoria noastră să încercăm mereu să învățăm, să ne cunoaștem și să ne înțelegem din nou și din nou, să ne „supunem” diferitelor experiențe.

Un tren, un avion sau o mașină, o valiză și o inimă care se dilată cu putere simțind că e momentul unei călătorii. Ce mai așteptăm?

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Ce am învățat din liceu?

Liceul – perioada în care scotocești înăuntrul tău, cu destul de mare grijă fiindcă nu te cunoști atât de bine, apucând câte o bucată de

Read More »
Ilustraie zascoolarz negociere cu parintii

Cum negociem cu părinții?

           O relație bună cu părinții este extrem de importanta pentru sănătatea noastră mintală și pentru păstrarea armoniei într-o familie. La

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles