Artwork Kat Tsai

Despre independenţi – nu şomeri, ci liberi profesionişti

Despre independenţi – nu şomeri, ci liberi profesionişti – un vechi editorial teatral spunea aşa

Cu o mentalitate distorsionată de sistemul comunist în decenii întregi, societatea românească neaoșă se uită la artistul freelancer cu un dispreț abia mascat, ca și cum ar avea de-a face cu o insectă bizară.

Pentru cei înțepeniți în funcții sau pe statele de plată e foarte greu de imaginat cum poate supraviețui cineva fără un venit constant asigurat de stat “

În completare, viaţa unui liber profesionist este cel puţin frumoasă pentru simplul fapt că acesta face ce îi place, se simte confortabil cu ceea ce face şi se distrează în timp ce munceşte.Artwork: Yaoyao Ma Van As Artwork: Yaoyao Ma Van As

Are libertatea să îşi facă singur programul, să îşi ia vacanta oricând are nevoie şi timpul necesar să îşi dezvolte încet, cu paşi mici şi siguri, propria afacere, moment în care este deopotrivă propriul său şef, propriul său angajat şi cel mai liber, iubind ceea ce face în fiecare zi şi purtându-te fără zeama de lămâie cu oamenii cu care intri în contact .

Dacă ţi s-a spus măcar o dată că nu se poate, atunci sigur vei reuşi. Eu cred că nu se poate e motor de inspiraţie. Ca să-ţi povestesc din experienţă, cele mai frecvente replici pe care le-am auzit au fost” Bai, Sorina, trezeşte-te, nu aşa se trăieşte viaţa”! Fă şi tu cum face toată lumea. Dacă ei pot, de ce să fii tu contra? De ce să fii tu altfel?

Uf…şi cât am auzit asta. La fiecare rând scris, la fiecare carte pe care îmi doream să o scriu, la fiecare proiect pe care l-am lansat…auzeam, pe lângă cuvintele bune din partea celor asemeni mie, cuvinte descurajatoare. Cum sunau ele? Păi…să vedem. E prea mult de povestit, aşa că o să mă rezum la frază care m-a frapat…şi pe care am auzit-o cel mai adesea.

De ce nu faci şi tu ceva, acelaşi lucru toată viaţa, în fiecare zi, ca toţi ceilalţi? De ce scrii mereu altceva, de ce ai ales să faci teatru? Cui îi trebuie teatru?
Recunosc, m-am blocat. Şi nu o dată, ani la rând. Înţelegi? Ani. Mulţi ani. Până când m-am luminat.
Continuarea frazei lor a fost şi mai puternică. De ce scrii, intri în proiecte şi când nu faci asta, faci teatru? Şi când nu ai repetiţii şi spectacole te ocupi exclusiv de scris, iar când intri în proiecte de drama faci pauză de la scris şi tot aşa?

Artwork - Yaoyao Ma Van As Artwork – Yaoyao Ma Van As

Păi..hai să vedem. Pentru că asta fac de când mă ştiu. Pentru că asta sunt. Şi, ca un răspuns scurt la întrebarea de ce să faci mai multe lucruri şi nu te rezumi la unul, cum face toată lumea, am un răspuns mai nepoliticos. Pentru că pot! Şi pentru că-mi place. Şi pentru că, iată, nu le fac doar pe rând, ci uneori şi în paralel. Şi pot să le fac, am suficient suflet să le fac pe amândouă. Şi să mă dedic în mod egal. Mă dedic vieţii în totalitate, fac tot ce simt, am timp pentru toate şi, ghici ce, mă relaxez de două ori mai mult decât muncesc.

Hai să revenim. Prejudecata legată de liber profesionişti,de antreprenoriat, de libertatea asta nebunească…de unde porneşte? Să fie oare teama lor de a fi diferiţi, frustrarea că nu îndrăznesc să facă asta – sau, pur şi simplu, refuzul autoeducării, care ne spune că în viaţa…nu totul e despre bani şi siguranţă, dar mai ales despre experimentare şi bogăţia interioară?

Cu o mentalitate distorsionată de sistemul comunist în decenii întregi, societatea românească neaoșă se uită la artistul freelancer cu un dispreț abia mascat, ca și cum ar avea de-a face cu o insectă bizară.
Îţi place să fii o insectă bizară? Mie îmi place. M-am obişnuit şi mă simt excelent. Pentru că insectele bizare prezintă mai mult interes decât celelalte, oamenii le studiază mai atent şi îşi pun întrebări. Dacă reuşeşti să îi faci pe ceilalţi să îşi pună întrebări, ai reuşit mai mult decât te-ai fi aşteptat vreodată. I-ai pus în mişcare.

Artwork: Petra Eriksson Artwork: Petra Eriksson

Încep să creadă că se poate şi altfel, iar dacă nu, atunci măcar le-ai dat un subiect de dezbătut, i-ai incitat.
Nu cred că trebuie să fii legat de un birou, nici de “termina asta până mâine”, nici de a livra cantitate. Cred că poţi fi extraordinar…fiind simplu, eficient şi creativ. Inspirat. Cred că libertatea ne oferă cea mai mare forţă creatoare.
Vouă vi s-a întâmplat să faceţi lucruri extraordinare – atunci când vă simţiţi liberi, iar imediat ce ele vin ca o cerinţă din partea cuiva, sub presiunea timpului sau “la comanda”, să nu mai puteţi face nimic?

Probabil că da. Şi eu funcţionez la fel. Am ritmul meu, cred 100% în inspiraţie, nu cred în norma şi, mai presus de toate, nu cred în creativitatea care vine la comandă.
Tocmai de asta…fac lucrurile bine şi sunt foarte eficientă – atunci când mă organizez singură. Când apare intervenţia exterioară, nu numai că nu mai sunt la fel de eficientă, dar toată atenţia mea se mută asupra altor aspecte.
Nu suntem concepuţi să facem lucruri la comandă, ci atunci când ne simţim eficienţi, inspiraţi, creativi. Şi ar trebui să respectăm asta.

Ca idee, de mică am fost aşa. Mama mea se amuză copios şi îmi spune mereu că am fost (şi încă sunt) omul care nu refuza, spune Ok, sigur, dar… niciodată nu fac atunci când mi se cere. Le fac tot când vreau eu, când îmi dictează timpul interior şi inspiraţia. Nimic nu mă scoate din ritmul meu.

Şi sunt sigură că nu sunt singură. E o trăsătură a persoanelor cu emisfera dreaptă a creierului mai dezvoltată decât cea stângă, adică a oamenilor creativi, a ăstora la care societatea românească neaoșă se uită cu un dispreț abia mascat, ca și cum ar avea de-a face cu o insectă bizară.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *