ZaScoolarZ

Cum ne influențează frica?

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
b48ac7ae700956050a2ec727c7823383

Cum ne influențează frica?

Frica este o emoție pe care o resimțim cu toții măcar o dată în viață, în diferite contexte și împrejurări. Ne este frică de înălțimi, frică de moarte, frică de a ne fi frică și a fi în diverse medii în care ne este generată frica. La urma urmei, suntem făcuți din frici. Dar e alegerea noastră dacă lăsăm teama să ne guverneze viața sau nu.

De exemplu, mie îmi este foarte frică de câini. Sunt o persoană care iubește animalele, ba chiar am pisici ca animale de companie, vreau să le îngrijesc, aș vrea să nu mai văd niciun animal abandonat pe stradă și deși mi-e milă de toți cățeii abandonați, mi-e teamă de ei. Și teama asta sunt convinsă că e transmisă indirect, fără să îmi dau seama, de la tatăl meu care atunci când era mic, a fost mușcat, în propria sa curte, de cățelul lui. Cu siguranță a rămas o traumă întipărită în adâncul lui, o teamă pe care o are ascunsă și încearcă să și-o răsfrângă, care s-a transmis în mod involuntar și la mine.

Nu știu exact cum a început teama aceasta, dacă mi-a povestit cum a fost mușcat și mie a început să-mi fie frică, dar ce știu sigur e că e una dintre cele mai mare frici, contrar faptului că țin la câini.

Nu am pățit să fiu mușcată sau să mă alerge vreunul (deși știu, nu e bine să alergi când se îndreaptă asupra ta), evident că au fost care au lătrat la mine, însă am această teamă care se manifestă puternic și de fiecare dată când trec pe lângă un cățel abandonat, mă gândesc că mă va mușca sau va lătra la mine. Teama mea e legată de ideea de a nu fi mușcată, de a nu fi rănită, de a nu simți durerea provocată de colții unui câine care s-ar înfinge în pielea mea. Deci mi-e frică, cumva, de durere.

Illustration by: Analisa Aza

O altă teamă întâlnită la mulți oameni, pe care o resimt și eu adeseori, e legată de alte persoane. Mi-e teamă ca oamenilor dragi mie să nu li se întâmple ceva, și de aceea tind să devin mai protectivă decât ar trebui, să mă îngrijorez mai des și mai ușor. Totuși, am înțeles că teama pe care o simt referitor la cei dragi mie are de obicei legătură cu mine, nu cu ei. Mi-e frică de cum mă voi simți eu și cât de tare voi suferi eu dacă li se întâmplă ceva lor.

Mi-e teamă să nu fiu eu rănită sufletește, să nu sufăr, să nu pierd pe cineva drag, deci nu mă gândesc neapărat că ei vor suferi. Un mod egoist de a-ți fi frică, pe care îl resimțim cu toții, problema este că tindem să devenim alteori prea cicălitori și protectivi doar pentru că nouă ne este frică, de fapt, pentru noi înșine.

O altă frică a oamenilor, resimțită cu siguranță de toți într-un moment sau într-altul al vieții, e frica de moarte. E una dintre cele mai vechi frici și există în adâncul nostru, doar o scoatem la iveală în momentele în care ne simțim în pericol. Ne este frică să nu pierdem viețile într-un mod absurd, ne este frică de accidentele de mașină care ar putea provoca moartea, ne este frică de înălțimi pentru că știm că, dacă vom cădea, sigur vom muri, ne este frică de boli pentru că unele nu se tratează și duc la același rezultat: moartea.

Deși oamenii sunt destul de obișnuiți cu moartea (nu la fel de obișnuiți, însă, ca în trecut, ca atunci când bărbații mureau în război, pe front, când mamele nășteau câte 7 copii dintre care mureau trei), este firesc ca teama de moarte să îi copleșească. Asta nu înseamnă că trebuie să-i dăm crezare, să-i construim aripi și să trăim toată viața cu impresia că nu putem face nimic, nu putem risca nimic, pentru că s-ar putea ca moartea să ne pândească din orice cotlon.

Dacă ar fi să ne luăm după toate astea, nu am mai zbura niciodată cu avionul, nu am mai călători nicicând cu mașina, nici măcar nu am mai trece strada, pentru că s-ar putea ca fix atunci să ne lovească din plin o mașină. În concluzie, n-am mai face nimic.

Să lași fricile să te acapareze, să te domine este o greșeală și ratăm o grămada de șanse pe care le-am fi putut avea dacă „riscam”, dacă eram mai curajoși. Pentru că multora le este frică să se dezvolte, să crească, să se cunoască și să cunoască tot ce e în jurul lor, de aceea ignoră multe șanse de autodezvoltare: călătoriile, drumețiile, zborul cu avionul, un nou hobby pe care l-ar putea practica și ar putea deveni activitatea preferată dacă am avea puțin mai mult curaj.

Și, nu în ultimul rând, o teamă des întâlnită a oamenilor e aceea de a te autocunoaște. Ne ascundem sub carapacea noastră călduroasă și aparent protectivă pentru că ne este frică de faptul că s-ar putea să descoperim la noi lucruri care ne vor durea, ne vor șoca, lucruri pe care ar trebui să le schimbăm, dar nu știm cum și ne este frică de schimbare. Oamenii tind să rămână într-o buclă, să fie cât mai siguri, ei vor mereu siguranță, de aceea evită noile oportunități și nici măcar nu încearcă să se cunoască și să se ajute, de fapt, pe el însuși în procesul de autocunoaștere.

Iar fricile nu pot fi depășite decât riscând, încercând și cunoscând. Poți să înveți să-ți depășești o teamă adânc înrădăcinată în tine începând să te cunoști, pentru că vei afla de unde provine acea frică, ce urmări are, ce te face să te simți așa și de ce. Și vei lucra, încet-încet, să depășești tot ce te poate încurca și tot ce te ține în loc, pentru că, de cele mai multe ori, asta face teama: te ține în loc și te face să ratezi șanse incredibile, care te vor schimba și te vor face să vezi cu alți ochi lumea și tot ce ai în jurul tău. O viață în care domnește frica este, din punctul meu de vedere, o viață pierdută, eșuată.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Ce am învățat din liceu?

Liceul – perioada în care scotocești înăuntrul tău, cu destul de mare grijă fiindcă nu te cunoști atât de bine, apucând câte o bucată de

Read More »
Ilustraie zascoolarz negociere cu parintii

Cum negociem cu părinții?

           O relație bună cu părinții este extrem de importanta pentru sănătatea noastră mintală și pentru păstrarea armoniei într-o familie. La

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles