Cum mă pot autoevalua?

Întâlnim de-a lungul timpului diferite situații în care este necesar să ne autoevaluăm. Din punctul meu de vedere, nu este cel mai ușor lucru pe care îl putem face când vine vorba de noi, pentru că e necesar să ne cunoaștem destul de bine și să avem încredere în noi. Iar din nefericire, se întâmplă să ne mințim în diferite contexte, iar autoevaluarea pe care o vom face să fie, în mod cert, eronată.

Pentru că nu sunt o persoană care are încredere în forțele ei proprii, și mă lupt cu asta, m-am autoevaluat mereu greșit, iar puținele au fost ocazii când autoevaluarea pe care am făcut-o a coincis cu realitatea. Cred că a trebuit să practic autoevaluarea mai ales la școală, după teste sau examene, când am încercat să intuiesc ce notă voi lua și aproape întotdeauna spuneam că voi lua o notă mult mai mică față de cât am luat de fapt. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să predau un test și, respectiv, să ies de la bacalaureat și să spun că, deși am făcut și am știut, voi lua mai puțin de 8, spre exemplu. Iar când primesc rezultatele să fiu întotdeauna plăcut surprinsă, fiindcă notele nu coincid absolut deloc cu ceea ce am gândit eu că voi lua.

Am realizat că problema autoevaluării notelor la mine e rezultatul neîncrederii. Pentru că mi-am impus mereu că nu sunt bună la matematică și la materiile reale, mi-am gândit notele în funcție de asta, crezând orbește că dacă nu mă atrag așa mult, automat nu sunt bună și incapabilă să înțeleg. Mi-am demonstrat de nenumărate ori că nu e așa, atât la lucrări, cât și la examenele pe care le-am dat. Evident, pentru a-mi putea demonstra asta a fost și multă muncă în spate și, chiar dacă am fost conștientă mereu că m-am pregătit, că am învățat și mi-am impus să fiu atentă și să mă concentrez, când venea vorba de autoevaluare, probabil din frica unei dezamăgiri mă desconsideram și nu reușeam nici măcar să îmi aproximez nota.

Iar situațiile în care trebuie să ne autoevaluăm nu sunt, cu siguranță, doar pe parcursul școlii sau al facultății, ci se întind pe o durată nelimitată, în diferite contexte. După ce terminăm o formă de învățământ urmează să ne angajăm, loc în care trebuie să știm ceea ce suntem capabili să finalizăm, să realizăm ce putem sau nu face. Cred că e foarte important, mai întâi de toate, să înțelegem cât de mult ne place ceea ce facem, cât de încântați suntem să facem acele „îndatoriri”, cât de mult ne satisfac pe plan emoțional, moral și mai apoi financiar.

Înțelegând că ne face plăcere să muncim iar ceea ce facem e satisfăcător, trebuie să ne întrebăm ce atuuri avem, care sunt calitățile care ne determină să avansăm/să dăm tot ce e mai bun din noi, ca și munca pe care o prestăm să sporească și să avem, dacă ne dorim, succes. De exemplu, mie îmi place foarte mult să scriu, să mă exprim în scris, uneori stau ore întregi cu word-ul în față/cu notițele de la telefon/cu o agendă și un pix în mână și nu realizez cum trece timpul. Evident, pe viitor îmi propun să scriu cât mai mult, să fie scrisul principala mea ocupație, pentru că știu că asta mă va face fericită.

Dar, în același timp, sunt conștientă că va trebui să depun și ceva efort ca să reușesc să scriu cât mai bine, să atrag cât mai mult prin ceea ce scriu, iar o metodă eficientă și care îmi place foarte mult ar fi cititul. Sunt convinsă că, prin intermediul cărților, mi se va dezvolta mult mai mult vocabularul, mi se vor întipări și alte idei în minte. Iar o altă modalitate prin intermediul căreia voi avansa va fi, cu siguranță, scrierea cât mai multor articole. Acestea mă vor determina să-mi formez și să-mi fixez un stil de scris, mă vor ajuta să dau drumul să zboare ideilor și să le aștern, va fi un exercițiu pe care îl voi putea practica în mod constant și pe care îl voi face din ce în ce mai bine, odată ce voi exersa.

Conștientă fiind că munca mea va presupune poate efort, exercițiu continuu, mă voi autoevalua într-un mod corect. Dacă mi-aș spune din prima că sunt talentată la scris și că nu e nevoie să dezvolt asta, ci doar să scriu din când în când, în momentele în care este nevoie, cu siguranță n-aș reuși să evoluez. Iar dacă nu mi-aș conștientiza greșelile și n-aș încerca să le repar, nu mi-ar fi de folos deloc în procesul de autoevaluare, la fel și cum dacă, din prea multă neîncredere, mi-ar displăcea felul în care scriu și m-aș descuraja.

Un alt context în care poate apărea autoevaluarea este cel referitor la relațiile interumane. De prea multe ori avem pretenții prea mari de la unele persoane/prieteni, doar pentru că ne considerăm mai buni decât ei sau doar pentru că, ajutând la rândul nostru, considerăm că este necesar să fim răsplătiți cu aceeași monedă. Un simplu exercițiu de ajutor poate trezi în mințile multora ideea că au făcut un sacrificiu suprem, pentru care trebuie să fie lăudat, încurajat și este necesar să primească și el, la rândul lui, ceva (ce nu înțelege el e că, de multe ori, răsplata vine pe alte căi și e de ordin moral). Ceea ce e un mod fals de autoevaluare, pentru că n-ar trebui să ne comparăm cu ceilalți, iar gesturile care le facem trebuie să provină dinăuntrul nostru și să nu poarte numele de „sacrificiu”.

La polul opus este persoana lipsită de încredere, care probabil nu a avut suficientă afecțiune când era mică și nici n-a fost încurajat de prea multe ori, iar din această cauză se autoevaluează mereu ca fiind lipsit de importanță, având impresia că nu merită nimic bun, că tot ceea ce face e greșit, că prietenii pe care îi are sunt prea buni pentru el, că tot ceea ce i se întâmplă e din cauza lui. Acolo sunt, într-adevar, niște probleme de ordin psihologic la mijloc, care trebuie neaparat tratate și care, din păcate, influențează într-un mod negativ modul în care ne autoevaluăm.

Probabil că autoevaluarea ar trebui să înceapă de mic, părinții încercând să-l determine pe copil să înțeleagă ceea ce îi place și ceea ce îl face fericit, unde ar trebui să avanseze/lucreze mai mult dacă se simte mulțumit de ceea ce face, făcându-l să înțeleagă la ce nivel se află cu ceea ce practică. În felul acesta, cred că atât copiii, cât și adolescenții, încurajați și înțeleși de către părinți, vor ajunge destul de ușor la exerciții de cunoaștere de sine.

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *