ZaScoolarZ

Cum gestionăm stresul când urmează să avem un examen?

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
8feba08ea726fd276bb0e9cf129eda9b

Cum gestionăm stresul când urmează să avem un examen?

Postarea e pentru toți liceeni care săptămâna următoare urmează să susțină bacalaureatul. Sunt în aceeași ipostază și, în mijlocul valurilor, știu cum e și îmi dau seama ce simțiți și cum vă simțiți.

Dacă e să vorbesc despre mine, aș spune că nu sunt deloc mândră de cum am realizat că știu să gestionez stresul, pentru că am observat că tind să-mi fac mult mai rău decât să încerc să mă ajut. Sunt un caz fericit, pentru că admiterea o am asigurată, iar media de la bacalaureat nu-mi va mai trebui niciunde, cumva va fi inutilă, trebuie doar să-l promovez.

Dar… și aici e un mare dar, cred că-l știți cu toții. Inevitabil mă întreb ce voi face dacă iau note mici, dacă lumea va fi dezamăgită de mine. Apoi îmi spun… Care lume? Părinții mei? Sunt norocoasă, pentru că sunt conștienți că materiile la care dau bacul (matematică și chimie) nu sunt deloc punctul meu forte, că nu am dezvoltat vreo pasiune pentru niciuna și le simt mai mult ca pe o obligație, și că orice notă aș lua (evident, de promovat nu încape în discuție pentru că știu și eu sigur că o voi face) e bună. Ei știu că acolo unde am vrut să obțin performanță, am făcut-o, și mai știu că am avut perioade întregi de muncă în care am lipsit de la școală sau nu am mai depus același efort la toate materiile la care acum dau bacul (cei care au participat la olimpiade naționale știu despre ce vorbesc), motiv pentru care am și multe „goluri” adunate și pe care, inevitabil, nu le-am acoperit pe toate.

Totuși, înăuntrul meu am simțit și încă simt că nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, că vreau să iau note bune, că mi-e frică să nu mă pierd din cauza emoțiilor și să greșesc la exerciții simple, că mi-e teamă să nu am vreun exercițiu pe care nu l-am lucrat niciodată, că mi-e teamă să nu fie greu etc. Diverse frici care m-au acaparat, m-au dominat.

Unde credeți că m-au adus stările și gândurile astea? Spre nimic bun. Am ajuns să mă simt mult mai obosită, plictisită, sătulă, stresată. Zile întregi am repetat că nu mai vreau, că abia aștept să scap, că m-am săturat. Gândurile s-au transformat în fapte și evident, randamentul meu a scăzut dramatic și se resimte asta.

Acum sunt într-un proces de „reeducare”, dacă pot să-l numesc așa. Încerc să-mi impun că într-adevar, mie chiar nu îmi trebuie media și că oricât aș lua, facultatea dorită mă așteaptă, pentru că sunt deja admisă pe baza unei diplome. În același timp încerc să mă fac să înțeleg că mai este puțin timp și trebuie să-l valorific, nu să-l pierd, așa cum l-am pierdut zile întregi până acum pentru că nu am fost capabilă să mă ridic, să îmi impun că pot.

 Încerc să mă gândesc că notele pe care le voi lua nu mă vor influența cu nimic, că acei curioși care se vor uita la notele mele și vor fi nemulțumiți sau își vor forma o impresie greșită despre mine nu mă vor ajuta și nici părerile lor nu vor conta. Ce contează cu adevărat? Să înțeleg că într-un fel e normal ce simt. Emoțiile sunt firești, dar nu trebuie să le las să mă copleșească într-atât de mult, încât să văd cum randamentul meu e atât de scăzut încât nu mai pot să fac nimic și mă complac în această stare. Să-mi dovedesc că în orice situație aș fi, oricât de dificilă, îmi pot aduna forțele, mă pot ridica și pot lupta să obțin ceea ce îmi doresc.

La fel și voi, mai ales cei pentru care contează mai mult media și trebuie să luați note bune. Cred că e cel mai important să vă liniștiți, să vă încurajați și să credeți în voi. Pentru mine e un exercițiu destul de greu, dar încep să-l percep ca pe o provocare: mă provoc să am încredere în mine, să nu capitulez exact înainte de a ajunge la final, să înțeleg că mai e puțin și voi scăpa cu bine și că nu e nimic de care depind atât de mult.

N-ați auzit de la mai multe persoane că bacul vi se va părea o glumă în sesiune și că n-ar trebui să vă mai stresați atât? Bineînțeles, cei care au spus asta sunt actuali sau foști studenți. Întâlnindu-mă cu un copil de clasa a 8-a, spre exemplu, nu i-aș spune că e mai ușoară evaluarea națională decât bacalaureatul, pentru că nu va înțelege absolut nimic. De ce? Pentru că el, în momentul acela, e în vâltoare, în mijlocul valurilor. Negreșit că după ce treci (mai ales cu brio) de acele examene vei spune că sunt ușoare, dar atunci când te afli în toată zarva aceea, în tot stresul și în toată panica, nu te vei gândi că îți va fi mai greu la facultate și că e mai ușor bacul decât sesiunea, nu te va ajuta cu absolut nimic, pentru că tu prin asta treci acum, asta simți și nu știi cum e în altă ipostază.

Nu e ușor, știu. Mai ales dacă se pune presiune pe voi – părinți, profesori, rude etc. Mai ales dacă simțiți că așteptările sunt prea mari, că aveți impresia că sunteți depășiți, că materiile la care învățați nu vă atrag deloc, că ați vrea să se termine odată. Cu toții vrem asta. Totuși, încercările de a renunța, de a ne complace și a ne plânge de situația în care ne regăsim sunt excluse, pentru că ne facem atât rău, iar eu sunt exemplul cel mai elocvent (cum am spus mai sus, din cauză că am avut astfel de stări, nu am mai putut învăța cum ar fi trebuit).

Cred că pe lângă notele pe care le luăm, de care suntem mulțumiți sau nu, la final ar trebui să privim și modul în care am știut să gestionăm stresul, situațiile de panică, gândurile negative. Dacă realizăm că am fost chiar ambițioși, am crezut în noi și n-am căzut pradă fricilor, gândurilor negative, atunci cu siguranță am avut mult mai multe de câștigat decât o persoană care, înainte de bacalaureat, din cauza stresului, se lasă pe tânjală. Eu mai am o săptămână în care trebuie să-mi dovedesc că pot.

Și voi putea, cum, de altfel, și voi o veți face! Succes!

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles