ZaScoolarZ

Cu ce m-am întors din India? 10 cadouri de neprețuit.

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
70814968_385628645691346_7704943081576988672_n

Cu ce m-am întors din India? 10 cadouri de neprețuit.

India, țara despre care toată lumea vorbește și nici măcar nu știe de ce. 

Nici eu nu am știu de ce vreau să ajung în India, de ce visez să ajung acolo, fără să fi citit măcar un cuvânt despre ea. 

Prima dată am ajuns în India acum aproximativ doi ani. 

Am ajuns pe aeroportul din Delhi (Capitala Indiei) obosită, descumpănită, după aproape 12 ore de zbor + o escală. 

Ce avea să urmeze era nebănuit. Pe lângă că șocul cultural m-a lovit fără milă, pe lângă faptul că India mă provoca la orice pas, am descoperit o lume nemaipomenită, care m-a făcut să mă reîntorc și a doua oară în India. 

La a doua călătorie în India, am considerat că sunt pregătită, că știu despre ce e vorba, însă, din nou, India mi-a demonstrat că e imprevizibilă și că nu te poți pregăti pentru ea. 

Pe lângă locurile vizitate, India îți oferă experiențe

India e pământul pe care, parcă viața lucrează altfel cu tine, mai direct, mai penetrat și poate mai nemilos pentru o minte și un corp obișnuite cu confortul. 

India este tărâmul poveștilor, iar mirosurilor contrastante, a liniștii din spatele zgomotului. Un tărâm unde vacile conviețuiesc cu oamenii, iar tu te găsești bucuros să te contopești în toată această dinamică parcă ruptă din filme. 

De fiecare dată când am pus piciorul în India, mi-am dat seama că nu știu nimic. Că nu știu nimic despre viață și că viața trăită în cutia societății nu e menită să trezească în noi focul vieții. 

Înainte să-ți spun cu ce m-am întors din India, vreau să-ți și imaginezi în ce parte a Indiei am fost. 

Am avut oportunitatea să aterizez în Delhi (Capitala Indiei), un oraș al contrastelor, ca mai apoi să ajung în, Rishikesh, un loc cu totul special, unde oameni din toată lumea vin să facă cursuri de yoga, continuând prin a merge în Haridwar (Orașul templelor și al spiritualității) și Dharamshala, orașul de la granița cu Tibetul, actuala reședință a lui Dalai Lama. 

Așadar, cu ce m-am întors din India?

       1. Cu smerenie și respect pentru viață. 

 

Înainte să ajung în India gândeam că nu sunt pretențioasă, că fac față oricărei situații, însă în realitatea habar nu aveam cât de restrânsă era zona mea confort. 

Habar nu aveam câtă aroganță se ascundea în mine. Iar cu aceste premize, India vine ca un context prielnic pentru a primi exact ceea ce aveam nevoie. 

Ce aveam nevoie și poate avem cu toții? De smerenie. 

O calitatea pe care am confundat-o, încurcat-o, respins-o, ignorat-o generații la rândul. 

Calitatea care ar fi putut opri războaie și ar fi putut cultiva iubirea. 

Indienii din zonele vizitatate, erau smeriți. Împarțeau totul cu tine, cu animalele și cu oricine se nimerea. Probabil ei nu-și bat capul cu definiții despre smerenie, pentru că ei asta sunt! E natura lor. 

Până atunci crezusem că smerenia e totuna cu umilința pe care o vedeam la Biserică, acea umilință ce vină la pachet cu frică de viață și frică de Dumnezeu. 

Dar, nu! Indienii sunt smeriți, se roagă și meditează în temple, ajută și își văd de viață, toate acestea: Bucurându-se și Iubind viața. 

O mare diferență, cred eu, diferență, care m-a determinat să-mi schimb viziunea asupra vieții. 

În Imagine mă aflam la Kunjapuri, un templu din inima munților, destul de aproape de Rishikesh, unde, după o cursă turbulentă și socantă cu autobuzul Indian, am urcat câțiva kilometri pe un drum de munte pietruit, unde am fost întâmpinați de această doamnă ce își dedica viața având grijă de altarul templului. 

             2. Cu un car de inspirație. 

 

India este locul în care simți creativitatea în cea mai pură formă a ei. Fie că e vorba de ținute, sau decor interior, mâncare, peisaje, case, India nu poate fi altfel. India oferă prin cele mai mici detalii creativitate, ca un semn al iubirii pentru viață. 

Fie că intri într-un bar construit în jurul unui copac, sau urci pe niște scări aparent dărăpănate, doar să-ți releve un mic local cochet cu vedere spre Râul Gange, India e presărată cu lucruri frumoase, elementele de decor, culori, mobilă, care mai de care mai creativă. 

Deși în multe locuri mizeria e la ea acasă, totuși preocuparea pentru frumos nu dispare. Paradoxal nu? 

A fost unul din primele locuri care m-a repoziționat față de frumusețea cu care ne înconjurăm. Frumusețea exterioară, este aici pentru a ne a o arăta pe cea interioară. 

Nu e nimic să te înconjori de lucrui frumoase și utile, atât timp când nu le faci motorul vieții tale. 

Iar India are chestia asta, să transforme nimicul în frumusețe, nu cu bani, ci cu creativitate. 

      

            3. Cu o altă față. 

Știai că, în decursul vieții trăsăturile feței se pot schimba radical? 

Nici eu nu am crezut, până când nu am ajuns acolo. Un motiv pentru care fața ți se modifică total este acela că vibrație energetică este puternică și încarcată cu respect pentru divinitate și viață. 

Nu știu cum aș putea să-ți descriu energia din India, însă pur și simplu te face să stai în prezent, să uiți de toate grijile și să-ți amintești cine ești. 

Cu aceste premize, am început să observ că fața începuse să mi se schimbe. Pomeții s-au ridicat, cearcănele din jurul ochilor s-au curățat. 

Schimbare care a persistat și după ce m-am întors. 

E adevărat că această schimbare corespunde și cu emoțiile simțite de mine în decursul ultimilor ani. În loc de tristețe, am simțit mult mai des bucurie, astfel fața mea a înregistrat aceste schimbări, însă în India se vede mult, mult mai clar cum ar trebuie, de fapt, să arate fața noastră: curată, pură, transparentă și plină de bucurie și iubire.

În imagine mă alfam la o întânile a călugărilor budiști cu mult  iubitul Dalai Lama. Atmosfera a fost ireală, cu sute de călugări care cântau și recitau mantre. O amintire ce mi-a rămas în suflet. La final ceremoniei am văzut acest băiețel călugăr, cu care am avut oportunitatea să fac o poză. 

          4. Cu un alt stil de a mă îmbrăca.

În primul rând: în India găsești haine mișto, de super calitate. Așadar, dacă vei ajunge în India, merită să-ți cumperi câteva piese vestimentare pentru a te încadra în tot ansamblul vieții de acolo. 

Plus că e o idee bună, mai ales dacă ești femeie, să te acoperi mai mult decât o faci, aici în România. 

Cu această nevoie în minte, am început și eu haine Indiene, care mi-au venit ca mănușă și care mi-au influențat și stilul de a mă îmbrăca, dar și de a crea haine, pentru când m-am întors în țară. 

Versatil, confortabil și rafinat, așa aș defini stilul cu care m-am întors de acolo. 

Când mergeam în micile lor magazine, nu mă uitam după printurile lor super ochioase, ci după piese simple simple, care puteam fi accesorizate foarte ușor. 

E important să porți materiale naturale, precum inul, deoarece absoarbe orice impuritate a pielii (transpirație, bacterii) și le reține până la prima spălare. Atunci când porți poliester, aceste impurtăți sunt absorbite de corp.

În imagine: E, în drum spre satsang-ul lui Sri Mooji Baba,  într-un Tuk-Tuk. 

             5. Cu o mai bună gestionare a ritmului vieții.

În India ziua e scurtă și lungă. E aglomerată, în trafic faci mult mai mult decât îți calculezi inițial. 

Când cineva îți spune că durează 5 minute, știi e posibil să dureze până la 20 de minute. 

La început stilul acesta calm de a aborda toată agitația și proplema timpului, era greu de înțeles pentru mine. Pentru că voiam ca totul să se petreacă acum. 

Însă, când am văzut că un drum de 6 ore, în India îl faci în 9 -10 ore, sau chiar mai mult, mi-am dat seama că singura problemă e că mă luptam cu felul lor de a fi. 

Îmi amintesc când am plecat în Rishikes, în Dharamshala, un drum de aproximativ 9 h, șoferul care ne însoțea a făcut aproximativ  14 ore, ducându-ne pe un drum mai lung și mai dificil, pe srăzi strâmpte prin munți, doar să ocolească o zonă, unde ar fi trebuit să plătească o taxă destul de mică. A fost un drum presărat cu peripeții și culmea că nu a fost primul și poate nici ultimul. 

Cu greu ajungi să le înțelegi firea lor, până într-un punct când o lași baltă și zici: ook, sunt eu prea grăbit(ă). Însemnă că viața se poate desfășura și așa. 

 

         6. Cu o altă înțelegere asupra religiilor. 

În Rishikesh, există un templu la aproape orice colț de stradă. Și nu doar în Rishikesh. Templele mici, mijlocii și mari, determină dinamica orașului Indian. 

Templelor sunt total diferite și dispuse decât Bisericile noastre, însă ce vreau să vă spun este că: faptul că noi, europeni, stătam la coadă cu alți zeci de Indieni, nu a contat absolut deloc pentru cei care făceau ceremonii în cadrul templului. 

Deși eram stângaci, nu știam ce să facem, nu era religia noastră, ei ne-au arătat răbdători ce e de făcut și ne-au tratat ca unii de-a lor. Asta m-a făcut să-i respect și mai mult și implicit religia lor – Hinduismul. 

Acest lucru, nu s-a întâmplat doar la un templu, ci la 10 temple. Nu a fost o întâmplare, ci pur și simplu nu sunt familiarizați cu judecata în acest sens. Cel puțin nu în zonele în care am avut oportunitatea să ajung. 

După ce am experimentat energia din Templele Hinduse, am început să-i înțeleg. Am început să le înțeleg practica zilnică, aceea de a medita, a spune mantre, a face yoga, a aprinde bețișoare parfumate, a umple altarele cu flori, a cânta s.a.m.d. 

Ei nu fac nimic altceva decât să arate iubire vieții. Iar acest conștientizare m-a făcut să adopt și eu o parte din practicile lor, păstrându-mi religia inițială. 

Călăuzuitori spirituali, denumiți și sub denumirea de ,,Guru”, au un mare respect pentru Iisus, considerându-l un om iluminat, a cărui venire pe lume a avut scopul de a ne arăta cale spre iubire, adevărat și adevăratul sine. 

Ar fi multe de spus despre filozofia hindusa, cu care rezonez profund. Menționez doar faptul că în filosofia religiei hinduse se consideră că suntem Unul și că sufletul se reîncarnează iar și iar până în momentul în care conștientizează că nu e totuna cu corpul, moment în care acest ciclu viață-moarte se va încheia. 

De asemnea, au o viziune mult mai profundă asupra morții. În primul rând înțeleg moarta altfel și o privesc din perspectiva reîncarnării. Atunci când cineva moare, toată familia se implică pentru a-i ușura trecerea spre neființă. Acest lucru presupune să nu jelească sau să plângă, ci să se implice activ și conștient în acest proces. Corpurile se ard, pentru ca cenușa să fie împrăștiată în râul Gange, râul care face trecere dintre viață și moarte.

 

        7. Cu o altă viziune privitoare la viețuitoarele planetei.

Suntem unul, asta ne spune Hinduismul, dar și Budismul și chiar ortodoxismul ( „Mă rog . . . pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, ca şi ei să fie în unitate cu noi“ (Ioan 17:20, 21).

Poate ți se pare că am deviat de la subiect, însă nu am cum să vorbesc despre India, fără a vorbi și despre aceste învățături profunde, ce sunt aici să ne îndrume către adevărul în noi. 

Cu această poziționare în inimă, am înțeles că atunci când tratez o vacă cu respect și iubire, ea îmi va arăta respect și iubire. 

Atunci când voi trata un om cu iubire, acea iubire se va întoarce la mine. 

Atunci când voi trata o floarea cu iubire, toată natura îmi va mulțumi. 

De ce? Pentru că dincolo de toate barierele și conceptele sociale suntem UNUL/UNA. 

Celebrul salut ,,Namaste!”, care in India e folosit în abundență, semnifică:

Namaste e compus din nama și te, „mă închin ție” „ceea ce nu îmi aparține” și reprezintă renunțarea la propriul eu în fața celuilalt.

         8. Cu mine total schimbată. 

Am primit adesea întrebarea ,,India chiar te schimbă?”

Răspunzând ,,Da!”, venea automat și următoarea întrebare: ,,Cum anume?”. 

Și aici mă întorc din nou la spiritualitate, pe care eu o numesc știința sufletului. Ajungând în India, vibrațiile energetice pot trece foarte greu pe lângă tine fără să nu le observi. 

Dacă în România aș fi spus: ,,eu nu simt nimic, nu simt așa ceva!”, în India e imposibil să ignori acest aspect: faptul că suntem energie și faptul că suntem mai mult decât acest corp fizic. 

În India, acest lucru îți devine evident, este un fapt. Cel puțin asta a fost experiența mea. 

Iar această conștientizare nu are cum să nu te schimbe și să nu-ți schimbe viața.

Nu are cum să nu-ți schimbe felul cu îți trăiești viața și cum te raportezi probleme vieții. 

Deși, mai am perioade emoționale tumultoase sau lucruri care poate nu-mi plac în viața mea, mereu îmi aduc aminte să sunt ,,acasă”, în inima mea. Și că viața asta e menită să fie experimentată și nu trăită în separare față de ceilalți, pentru că dincolo de o imagine frumoasă, suntem energie vie, suntem viață. Și eu, și tu, și o muscă și un câine și o floare. 

      9. Cu un alt stil de viață. 

Am fost întrebată cum e mâncare în India. În majoritatea zonelor din India nu se mănâncă carne. Un motiv ar fi inigiena, deoarece frigidere, în multe locuri sunt un lux. 

Lipsa cărnii, a trasformat bucătăria Indiană în creativitate și sănătate pură. Am mâncat poate dublu decât mănânc aici într-o zi și m-am întors acasă mai slabă cu 2-3 kg. 

Intrigată de acest fapt, am aflat ulterior că băuturile lor calde (precum Masala Tea), condimentele și faptul că nu mănâncă sau bau băuturi reci, ajută la o digestie mult mai echilibrată decât a noastră. 

După toată experiența aceasta, stilul meu de a mânca s-a  schimbat. 

Și doar aceasta. După cum am spus anterior, am preluat și multe din obiceiurile lor bune. Precum începerea zilei cu o rugăciune, o mantră sau un simplu mulțumesc, aprinderea unui bețișor parfumat, câteva minute de exerciții simple din yoga s.a.m.d. 

Sunt mici obiceiuri pe care le-am preluat și care mi-au schimbat viața în bine. 

       10. Cu dorința de a mă mai întoarce.

Dacă rezonezi profund cu India, pur și simplu nu ai cum să nu te întorci. Este ceva acolo, care te cheamă, care te îmbie, care rămâne în sufletul tău pentru totdeauna. Mai mult, ai senzația că a fost acolo pentru totdeauna. 

Doar când mă gândesc la mirosul de cartofi copți de pe străzile din Rishikesh, la forfota de la German Bakery, unde oameni din toată lumea veneau să mănânce și se bucure de priveliștea podului de deasupra Gangelui, la anunțul, pe care aproape fiecare templu important îl face în fiecare după-amiază pentru a strânge lumea la procesiunea Arti, care are loc tot pe malul Gangelui…

…și la toate micile experiențe și detalii pe care le poți trăi doar în India… nu pot să nu-mi doresc să nu mă întorc. 

Mi-a fost mai greu decât am crezut să descriu India din povești, pentru că, în primul rând India merită experimentată, așa cum este ea: pură, dură, reală, adevărată și plină de învățăturii. 

Imagini: Arhivă personală. 

Ilustrație: Emilia Furduiu. 

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles