ZaScoolarZ

Credinţele false

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
Artwork: John Holcroft

Credinţele false

Credinţele false ne guvernează viaţa, fără îndoială. Societatea este construită pe credinţe false…în cele mai mici detalii, iar în încercarea de a ne adapta la rigorile ei, începem să ne însuşim şi noi o serie de astfel de credinţe.

Nu pot să fac asta pentru că…e numai pentru cei bogaţi.
Dacă nu fac asta până la 20 de ani…apoi nu o mai fac.
Dacă pierd un an din viaţa învăţând…e prea târziu să mai urmez apoi facultatea pe care mi-o doresc.
Ce nu trăieşti la timp..nu mai trăieşti niciodată.
Până la vârsta asta ar fi trebuit să am deja realizările X,Y, Z. Nu e ok să depăşeşti 30 de ani fără să fi făcut ce au făcut ceilalţi de vârsta ta.
Dacă toţi fac aşa, înseamnă că aşa e corect.
Am şanse să fac asta doar dacă…

Artwork: John Holcroft Artwork: John Holcroft

Lista poate continua la nesfârşit, dar o voi opri aici. Am vrut să trec câteva credinţe false, ca să putem începe de undeva.
Cam asta înseamnă credinţe false. Credinţa că anumite lucruri au doar o fată, niciodată două, convingerea că e bine într-un singur fel, nu aşa cum simţi tu.

De unde venim cu credinţele astea false? Din copilărie, de la şcoală, din liceu, în facultate, cu puţin noroc, dacă am ajuns în locul potrivit, începem să ne descotorosim de unele.Dacă nu, mergem mai departe cu şi mai multe.

Bagajul devine tot mai mare, exact cum devine şi ghiozdanul. La grădiniţă e un ghiozdănel, la şcoală, pe măsură ce trec anii, ghiozdanul devine tot mai mare şi tot mai greu.

În liceu şi în facultate avem ocazia, dacă ştim să profităm de ea, să renunţăm la o parte din greutăţi şi să purtăm o mapă. Apoi să gestionăm cu succes cele câteva credinţe false ascunse în mapa. Nu ştiu dacă vom putea scăpa definitiv vreodată de credinţele false. Probabil că da, deşi în unele momente, chiar dacă şi pentru un minut, vom mai avea tendinţa să scoatem la suprafaţă câte una.
Important şi esenţial rămâne să scăpăm de ele în proporţie de măcar 99%. Şi să gestionăm cu succes micul procent de 1%.

Credinţele false ne opresc din a face ce ne dorim, din a fi cine ne dorim să fim, din a trăi aşa cum considerăm că merităm.

Artwork: John Holcroft Artwork: John Holcroft

De ce?

Pentru că ne simţim vinovaţi că nu facem aşa cum fac toţi, pentru că, peste toate astea, credem că nu e posibil şi, în final, pentru că…dacă e posibil, sigur nu ne încadrăm în tipologia care merită.
Stop. Uite cât de departe te duce un singur gând – şi cum te opreşte instantaneu din a încerca.

Nu putem schimba lumea, dar o putem reinterpreta şi o putem construi pe a noastră, mică şi complexă, aşa încât să trăim fericiţi în ea. Chestie de perspectivă.

Poţi să trăieşti într-o rampă de gunoi: dacă tu îţi pui în faţa casei un paravan cu tapet cu scoici, o să crezi că ai casa pe malul mării. Şi marea aia o să te inspire.

Credinţe false sunt toate lucrurile pe care le preiei de la ceilalţi, respingând ceea ce crezi tu ,cu adevărat, despre un lucru. Când ne naştem, credem că totul e posibil. Credem că putem conduce o maşină adevărată la doi ani, credem că putem să avem propriul business. Eu, de pildă, la 7 ani..aveam brazda mea cu legume, în grădină. Legume pe care, nu ştiu cum să îţi spun, le vindeam vecinilor. Şi aveam bani la puşculiţa. Sau dădeam reprezentaţii în spatele grădinii, la care invităm vecinii să asiste, – şi le luăm 500 de lei pe bilet, pe vremea aceea, adică echivalentul unei eugenii.

Apoi..am început să preiau ideea că nu e ok ce fac, că nu e frumos, la şcoală mi se spunea că toată lumea ştia că fac asta în cartier şi sunt deja”fetiţa mare”, la clasa a 3-a nu mai faci copilării. Şi m-am oprit. Ba chiar m-am simţit şi penibil. Am preluat credinţele lor şi au devenit ale mele, chiar dacă false, chiar dacă în adâncul sufletului simţeam altceva, am început să cred că nu e ok să faci aşa ceva. De ce? Nu știu, nu mi-a argumentat nimeni.
Suntem capabili de foarte multe…câtă vreme mintea ne rămâne pură şi credinţa autentică. Când informaţia devine prea mult şi nepotrivită – pe deasupra – atunci începem să punem în funcţiune ego-ul, uităm de Sine, lucrurile devin grele.

Artwork: John Holcroft Artwork: John Holcroft

Nu e totul uşor, nu vei auzi de la mine că toate sunt uşoare, că viaţa e roz cu buline albe. Pentru că nu cred asta. Dar cred cu tărie că e în noi puterea să o facem aşa şi să trăim aşa cum simţim.

Singura regulă cu adevărat importantă şi de preţ în viaţa…este să trăim aşa cum simţim. Dacă eu simt să fac într-un fel nişte lucruri, voi fi fericită, sunt fericită. În momentul în care tu intervii şi-mi ceri să le fac altfel, deşi mă adaptez foarte uşor şi le voi face, poate chiar bine, nu voi fi la fel de fericită. Pentru că am ascultat de tine, nu de ce simt. Dacă părerile şi energiile noastre coincid, atunci e excelent. Dacă nu, cred că fiecare trebuie să îl accepte pe celălalt aşa cum e..şi să fim fericiţi. Doar fericiţi.

Ok, recunosc, eu sunt omul care face numai ce vrea. Dar ăsta sunt şi mă simt bine cu mine aşa. Pentru că sunt fericită. Când încep să mă supun unor reguli şi credinţe în care nu cred…mă umplu de credinţe false şi îmi pierd esenţa. Am trăit-o şi pe asta.

Credinţele false pot fi dizolvate exact ca un calciu efervescent în apă, atunci când sunt puse în suflet.
Putem fi aşa cum ne dorim..dacă ne dăm voie.

O să închei cu ceva scurt, fragment dintr-o discuţie avută cu cineva acum câţiva ani: Dacă eşti fericită, Sorina, înseamnă că eşti egoistă, înseamnă că nu îţi pasă de ceilalţi. Eu mă sacrific, nu sunt fericită, dar măcar ….nu-mi aud reproşuri şi nu sunt etichetată.

Nu ştiu cum să îţi spun..dar cred că sunt în topul universal al oamenilor care le mai pasă cu adevărat astăzi…asta sunt eu. Dar nu cred că fericirea e sinonim cu egoismul. Şi nu cred că trebuie să sacrificăm totul în viaţa…cu preţul nefericirii. Cred că putem fi fericiţi şi fără să ne sacrificăm şi să ne plângem. Cred că vom pierde enorm, vom câştiga la fel de mult, cred că putem fi cine vrem şi simţim că suntem în interior.

Dacă acceptăm să renunţăm la credinţele false şi la teamă etichetelor. Când nu vei mai face lucruri pentru că aşa ţi s-a spus că e normal şi pentru că aşteaptă ceilalţi de la tine. Când vei trăi aşa cum simţi. Atunci nu mai există credinţe false. Lucrăm la ele o viaţă întreagă, dar e excelent dacă eliminăm măcar una pe zi. Cât de mică.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Intalniri energetice

Ţi s-a întâmplat vreodată să întâlneşti o persoană pentru prima oară şi să simţi că e, de fapt, o întâlnire cu un prieten vechi, cu

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles