ZaScoolarZ

Carpe diem! Trăiește clipa!

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
fcdbc332a0f6c000fb50aa8b7890916c

Carpe diem! Trăiește clipa!

Știu. Ți se întâmplă destul de rar să simți sau să trăiești asta, iar când vine vorba să o rostești cu voce tare, să arăți lumii că asta simți în momentul de față, că acest sentiment te definește acum, aici, te întorci înăuntrul tău și te ascunzi acolo, cu tot ce simți și cu tot ce crezi.

Totuși, ți se întâmplă. O dată pe zi, în cele mai fericite cazuri. O dată pe saptămână sau la un interval mai lung, în cel mai trist caz. Dar, câteodată, ajungi în momentul în care te oprești puțin din tot ce faci, te uiți în jurul tău. E posibil să fii înconjurat de oameni dragi, persoane care țin la tine și tu ții la ei, persoane de la care ai avut nenumărate lucruri de învățat sau cărora, poate, le-ai fost călăuză.

Alteori, nu e exclus să fii singur undeva, poate în natură, departe de freamătul orașului, de tot tumultul din jur, de clădiri, de sunete care uneori te acaparează și distrug liniștea, mai ales pe a ta, interioară, pe care o câștigi cu greu și te bucuri când o ai, când o simți prezentă înăuntrul tău, semn că e acolo și că poți conta pe ea, chiar dacă de multe ori ai senzația că te părăsește.

Poate că ești în mijlocul unui proiect, poate ai ceva important de făcut și ești concentrat asupra unei acțiuni, dar te oprești din tot ce faci, chiar și pentru un interval scurt de vreme, îndiferent că ai foarte mult de muncă într-un timp scurt, și simți asta. Simți că ești aici cu trupul, cu mintea, cu inima.

Ești un întreg care, câteodată, se simte mai întreg decât ar fi putut fi oricând. Ești în clipa în care simți că îți aparții, că te bucuri că ești acolo, oriunde ai fi. Te bucuri să fii înconjurat de atâtea persoane, le privești mai intens ca niciodată, ai vrea să le mulțumești că există, că ți-au fost de-atâtea ori colac de salvare, că ai putut apela la ei și-atunci când îți fremăta inima de bucurie, dar și-atunci când nu.

Ori, în singurătatea aia deplină, în momentele de liniște care altădată te-ar fi deranjat, ți s-ar fi părut plictisitoare, îți înlături oricare gând negativ și îți dai seama că acum exiști, că auzi cum lumea se perindă în jurul tău, cum vântul suflă la fel ca în ziua precedentă, cum soarele e tot acolo… Totuși, la tine e ceva diferit față de în zilele anterioare, și în adâncul tău ești mai mult decât conștient că ai vrea ca asta să ți se întâmple mai des, să simți mai des.

Te întrebi acum despre ce scriu? Sau tocmai ai înțeles că ar trebui și tu, ca mine și ca toți oamenii din jurul nostru, să simțim mai des că ne aparținem pe de-a întregul, cu fiecare răsuflare, cu fiecare fir de păr, cu oricare gând și că, uneori, ar trebui să ne oprim din tot ceea ce facem, oricât de important ar fi, oricât de scurt ar fi timpul destinat acelui proiect, să ne ațintim privirea în jurul nostru și să conștientizăm că suntem fericiți cu adevărat și mulțumiți de ceea ce avem?

Poate că fiecare are propriile proiecții și toți visăm, unii mai mult decât alții, dorindu-ne alte lucruri, având înăuntrul nostru alte planuri față de cele deja întâmplate. Știu, de multe ori simțim că am fi vrut și acel ceva pe lângă ce am primit. Dar nu cred că există persoană care să nu aibă măcar un lucru pentru care ar trebui să fie mulțumit și, la rândul lui, să mulțumească. Un lucru pentru care să se oprească din tot tumultul vieții, din toate încercările asidue de a schimba anumite lucruri și de a primi altele.

E un exercițiu greu, de aceea am spus că nu ni se întâmplă tuturor așa des, pentru că e lung proces de autoconvingere faptul că poți fi fericit și cu puțin, mai ales în momentele în care totul în tine freamătă a mai mult, mai intens, mai bine față de ceea ce ți se întâmplă sau deții. Și-atunci ceri să ai, încerci să obții, te lupți și din păcate asta te face să nu fii niciodată pe deplin fericit, pentru că nu întotdeauna primești.

 Însă, cred că am putea învăța că și până cele mai mărunte lucruri din viața noastră pot ajunge cele care ne pot face cei mai fericiți, asta depinzând doar de unitățile noastre de măsură, pe care ni le construim noi, doar cu ceea ce simțim. Pur și simplu ideea de a te opri puțin și a privi în jur e primul pas spre conștientizare. Știi și simți că ești, că aparții acelei lumi și acelui loc.

Apoi știi cine ești, cum ești, ce ai înăuntrul tău și observi ceea ce te înconjoară. Ești într-un loc în care te simți acolo pe deplin, trăiești în prezent și îți repeți de nenumărate ori în gând că ești cu adevărat fericit și mulțumit de ceea ce ai trăit, de ceea ce ți s-a întâmplat. Ba mai mult, începi să te simți norocos și chiar îți impui că ești de ajuns. Dacă în urmă cu câteva ore te-ai fi plâns de tine, ai fi fost nemulțumit de cum ești și ți s-ar fi părut că ai fi vrut mai mult, mult mai mult, acum simți ceva cu totul diferit.

Și de ce n-am merita și nu ne-am permite să trăim mai des asta? De ce nu am putea să înțelegem că avem șansa zilnică de a mulțumi și a fi mulțumiți pentru ce avem, indiferent că ne dorim mai mult, tot mai mult? Și de ce nu ar trebui să înțelegem că fericirea nu are preț, că e gratuită și că e incredibil să o simți zilnic, pentru că ai motive să o faci, indiferent că de cele mai multe ori ai impresia că nu ai obținut tot ceea ce ai vrut și nu ți s-a întâmplat tot ce ai visat sau ai sperat?

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Ce am învățat din liceu?

Liceul – perioada în care scotocești înăuntrul tău, cu destul de mare grijă fiindcă nu te cunoști atât de bine, apucând câte o bucată de

Read More »
Ilustraie zascoolarz negociere cu parintii

Cum negociem cu părinții?

           O relație bună cu părinții este extrem de importanta pentru sănătatea noastră mintală și pentru păstrarea armoniei într-o familie. La

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles