ZaScoolarZ

Care sunt diferențele dintre facultate și liceu?

Educă-ți inima,, mintea,, și emoțiile în fiecare zi.

Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat – Burrhus Frederic Skinner

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin
74887111_834182076997358_2738927840392118272_n

Care sunt diferențele dintre facultate și liceu?

Dacă e să vorbim strict din punctul meu de vedere, liceul, respectiv facultatea, sunt două perioade total diferite. Facultatea pentru mine a început mai întâi cu câteva bagaje pline de lucruri pe care le-am luat de acasă și cu o frică îngrozitoare de început. N-am simțit mereu entuziasmul că voi merge la facultate, asta după ce am fost admisă, pentru că în spatele acestui gând era o frică imensă – frica de a pleca acolo și a nu mă descurca, frica de a nu se produce schimbări majore în viața mea odată cu plecarea la facultate. Dar s-au petrecut, inevitabil, pentru că așa e firesc. La momentul acela nu înțelegeam, totuși.

Și am înlăturat și din frică odată ajunsă aici. Recunosc, aș fi dorit să nu o experimentez din prima, pentru că mi-a eliminat mult din dorința de a începe ceva nou, din frumusețea începuturilor. Să spun că încă sunt în perioada de adaptare – nu e tocmai așa. Simt că, încet-încet, m-am adaptat vieții de student și provocărilor ei, văd cum sunt mai pregătită să înțeleg și să trăiesc anumite lucruri și nu mă mai sperie așa ușor gândul că sunt aici. Deși, dacă e să vorbim de sesiune, n-aș mai spune că nu reapar o mulțime de frici, dar cărui student nu îi este frică de sesiune, mai ales de prima?!

Eu înțeleg facultatea ca fiind total diferită (sau aproape total diferită) de liceu și nicidecum o continuare a acestuia. Asemănările mi se par extrem de puține, dacă nu deloc.

Mai ales pentru că plecarea de acasă naște în tine un soi de maturizare. Și se concretizează, de fapt, în asta. Te maturizezi pe parcursul timpului pentru că ești nevoit să te responsabilizezi. La liceu ai părinți, bunici sau alte rude acasă care, de obicei, te așteaptă cu mâncare caldă. Nu locuiești singur și știi că este cineva în casă care face mâncare, face curățenie, te poate ajuta când ai nevoie de ceva. În schimb, la facultate, fie că stai la cămin sau în chirie, ești cu totul responsabil de alegerile tale și de cum vrei să îți petreci timpul, de cum îți gestionezi banii primiți de acasă, de unde și ce alegi să mănânci. La facultate devii o persoană care este responsabilă de timpul și de îndatoririle ei, inevitabil.

Dacă îți asumi sau nu responsabilitatea, e o altă poveste. Dar în general, trebuie să fii capabil să o faci pentru că nu mai ai pe cineva lângă tine care să te ghideze și să își asume anumite responsabilități în locul tău.

Și nu numai că încep o serie de responsabilități mai mari, dar și de către profesori ești considerat un adult și tratat ca atare. În schimb, la liceu, profesorii se comportă deseori ca și cum încă ești un copil.

Cum am scris într-un articol anterior, legat de ceea ce am învățat în prima lună la facultate: relația profesor-elev e cu totul diferită. Dacă în liceu profesorul își cunoaște toți elevii, pe lângă numele acestora unii dintre ei știu detalii legate și de cum sunt, ca tipuri de persoană, ce preocupări și pasiuni au, la facultate profesorul nu numai că nu o să știe nimic despre tine, dar foarte puțini dintre ei sunt dispuși să-ți rețină numele. Și dacă îl rețin, de cele mai multe ori e temporar, adică la un curs sau la un seminar – și asta fiindcă ai dat un răspuns sau mai multe, altfel, când vor fi următoarele ore vei constata că deja l-a uitat.

Teme pe a doua zi? Exerciții zilnice pe care profesorii le dau ca temă? Verificări ale temelor?

În liceu cu toții știm multitudinea de teme pe care le primeam de pe o zi pe alta, la diverse materii. Ei bine, la facultate nu prea se dau teme. Și spun nu prea pentru că am avut și teme, dar nu mereu. Dacă e să vorbesc de temele pe care le am săptămânal e câte o carte din bibliografie pentru cursul de literatură și câteva capitole din alte cărți, tot din bibliografie, pentru seminar. Dar asta ține de alegerea fiecăruia, dacă le citește sau nu, verificarea lecturii se face, în general, în sesiune sau la parțiale.

Dacă studiezi o limbă străină s-ar putea să ai teme la gramatică, pentru consolidare și învățare, dar nici acelea nu sunt zilnice sau săptămânale și nu ești obligat să le faci. Nici la liceu nu ești obligat, de fapt, dar profesorii au posibilitatea să te noteze dacă nu ai venit cu tema, iar la facultate nu.

În facultate poți să spui că ai mai mult timp liber decât în liceu, dar asta este discutabil.

În liceu știi că ai, în general, în jur de 6 ore pe zi. La facultate poți să ai și 8 ore, adică 4 cursuri, pentru că nu mai e ca la liceu unde o oră te concentrezi pe lecție, apoi pauză și o altă oră. La facultate ai două cursuri și s-ar putea să n-ai pauză între ele, ca la liceu, însă profesorul să îți dea drumul cu 20 sau 15 minute mai devreme, după cele aproape două ore.

Cursurile nu mai încep la 8 cum începeau orele la liceu (dacă nu înveți după-amiază), uneori s-ar putea să ai diminețile mai libere și timp să dormi mai mult, în aceeași măsură în care alteori scapi de la facultate la ora 18 sau la ora 20. Deci un program total diferit.

De ce aș spune că timpul pare mai mult? Pentru că nu mai ești presat cu temele pe a doua zi și cu lecțiile pe care trebuie să le înveți. E alegerea ta dacă vii de la facultate și te duci apoi să te plimbi, mergi într-un club sau te întâlnești cu prietenii și nu faci nimic pentru a doua zi.

Îți gestionezi timpul cum vrei și te implici în diferite activități fără a mai resimți același stres că pe a doua zi aveai multe lucruri de făcut. Totuși, dacă ești la Litere (tot din experiență vorbesc) și ai o groază de cărți de citit, nu-ți prea vine să amâni pentru că vezi cum se adună cărțile și tu parcă nu reușești să termini nici măcar una, iar pentru sesiune le ai pe toate.

Multe prietenii din liceu se termină brusc odată cu începerea facultății. Sau se termină când aproape începe facultatea.

Din cauza distanței, din cauza timpului, din cauza programului diferit, multe prietenii din liceu se destramă. Sau poate se destramă pentru că nu au fost suficient de puternice încă de la bun început încât să reziste anumitor impedimente. Ajungi la facultate și încă din prima lună realizezi că nu mai ții legătura cu mulți dintre prietenii tăi, pur și simplu ceea ce era se rupe brusc. Ori vă îndepărtați. Și probabil doar așa îți dai seama de veridicitatea prieteniilor din liceu.

Iar în facultate nu mai ești într-o clasă în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea încă din primele săptămâni, ci ești într-o grupă unde ai toate șansele să nu-ți cunoști toți colegii până la finalul facultății și nici să legi numeroase prietenii cu ei.

Facultatea este, din punctul meu de vedere, un loc în care pur și simplu o iei de la capăt în anumite privințe. Ești într-un mediu nou, înconjurat de oameni noi, nimeni nu te cunoaște, nu-ți cunoaște alegerile și faptele din trecut, chiar dacă ceea ce ești tu astăzi e datorită sau din cauza acelor alegeri. Într-un fel, o iei de la zero învățându-te să te responsabilizezi, să-ți porți de grijă, să-ți asumi alegerile pe care le faci. În liceu, într-o anumită măsură, încă porți în tine relicvele copilăriei, încă ești acasă, alături de părinți, încă te simți protejat. La facultate te trezești cu câteva bagaje și cu emoții. Ajungi uneori să suni acasă și să întrebi „cum se face aia?”, „cum să procedez?”, deși ai fi jurat că te descurci singur și nu ai nevoie de ajutorul nimănui, că poți fi independent.

Și astfel, realizezi că tu nu vei mai fi niciodată la liceu, că într-o anumită măsură ți-e dor de familiaritatea acelor locuri, de persoanele care erau acolo lângă tine, că, deși în urmă cu ceva timp ai fi spus că abia aștepți să scapi de materiile reale și să nu mai ai nimic de-a face cu ele, îți lipsesc orele de matematică, la fel cum ți-e dor și de orele de română, unde atmosfera era cu totul diferită față de ceea ce e acum, în cadrul cursurilor, dar că e normal ce se întâmplă, fiindcă ai ajuns la un alt nivel și lucrurile sunt într-o continuă schimbare.

Te-au inspirat aceste rânduri? Dă un Nu se știe cine are nevoie de ele!

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on pinterest
Share on linkedin

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Hei! Cititul nu e niciodată ''prea mult''! Continuă lectura în BLOG-ul Ză scoolărșilor:

Iubire sau dependență?

    Probabil cu toții am avut momente în care pur și simplu ne atașăm atât de tare de cineva încât eram destul de orbiți,

Read More »

Orice om capătă doua feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi. – Samuel Smiles