De ce trebuie să citesc „Ion” și „Moromeții”, dacă nu-mi plac și nu învăț nimic util din ele?

Scriu din perspectiva elevului de clasa a XII-a. Nemulțumit, dar nicidecum resemnat. Mai ales în ceea ce privește bacalaureatul la română.

Limba romănă e pentru mine pasiune. În momentul în care am cunoscut cuvântul, sub formă scrisă, pe care îl port înăuntrul meu și-l scot la lumină de fiecare dată când îmi cere, am început să mă cunosc. Mă pierd de cele mai multe ori printre cărți și versuri, îmi fac ascunziș din ele. Cred în cuvânt ca într-un zeu care mi-a vindecat rănile și m-a făcut să înțeleg că n-am să fiu niciodată decât un om creat din emoții și propoziții.

Dar în același timp simt că școala, învățământul românesc, cu toate părțile negative, nu mă lasă să îmi dezvolt pasiunea, ci mai mult, mi-o inhibă.

Cel mai relevant exemplu ar fi bacalaureatul. După 12 ani în care elevul a învățat, succesiv, să scrie, să citească, apoi să facă anumite compuneri și eseuri, ajunge în momentul în care e pus fața în față cu așa-numitul „examen al maturității”. Intră în panică de îndată ce realizează că la română are de învățat numeroase opere, eventual cuvânt cu cuvânt dintr-o carte de comentarii literare. Din care, evident, nu înțelege mare lucru, pentru că e presat de timp, de profesori, de celelalte materii la care are de dat bacalaureatul și, eventual, admiterea.

Referitor la structură, subiectul întâi, modificat anul trecut, vizează într-o mare măsura capacitate de înțelegere și interpretare a unui text-suport. Mi se pare o schimbare benefică, mai ales dacă fragmentul care trebuie să fie interpretat provine dintr-o operă ce stârnește curiozitatea cititorului. Iar eseul (de obicei argumentativ) e un alt item care mi se pare util, în măsura în care îi dezvoltă elevului spiritul critic și capacitatea de a argumenta și a-și susține opinia.

SE CERE O SCHIMBARE!

Motivul pentru care aș dori o schimbare în ceea ce privește este subiectul al treilea (și în mare măsură și subiectul II, unde trebuie să ai foarte bine puse la punct anumite elemente de teorie literară). Eseul se referă doar la memorarea pe de rost a unor paragrafe pe care le consider inutile. De ce trebuie să citesc „Ion”, „Moromeții” și „Enigma Otiliei”, dacă nu-mi plac și nu învăț nimic util din ele?

Pentru că asta consider că e cel mai important la fiecare carte citită: s-o așezi ca pe o caramidă pe temelia cunoașterii, să-ți faci din lecturi castelul pe care râvneai să ți-l construiești pe vremea când basmele erau doar realitatea transpusă în fraze. De aceea vreau ca lumea din jurul meu, în special aceia care se ocupă de programă și de examenul în sine, să realizeze că avem atâtea cărți care merită citite și nu memorate.

Credit artwork: Lindgren Smith. Credit artwork: Lindgren Smith.

Elevul nu va fi niciodat stimulat să citească dacă i se va cere să memoreze părerile altora. Nu ni se va forma simțul critic și nici inteligența emoțională nu ni se va dezvolta dacă vom citi mereu ceea ce au zis și-au considerat alții, dacă ni se vor alege cărțile pe care vom fi nevoiți să le citim și dacă acest examen al maturității va rămâne doar un simplu concurs de împrejurări (pentru că, dacă ai ghinionul să înveți marea majoritate a operelor și să-ți pice fix aceea pe care n-o stăpânești aproape deloc, rezultatul nu va fi deloc mulțumitor).

Știu că nu-i ușor și poate nici cel mai plăcut să înveți pentru bac la română, că marea majoritate a informațiilor sunt inutile, că tot mai mulți elevi se plâng de faptul că după bacalaureatul la română nu rămâi, de fapt, cu nimic. Operele propuse la subiectul al III-lea nu cred că vor fi prea curând schimbate, de aceea trebuie să ne adaptăm.

POSIBILE SOLUȚII:

Cred că o soluție care ar ușura viața: mai multor elevi nu sunt comentariile literare, eseurile deja făcute, pe care marea majoritate le învață pe de rost pentru a lua o notă mare.

Personal, consider că mai mult ajută schemele la fiecare eseu, nu doar o înșiruire de enunțuri pe care trebuie să le reții.

1. Nu învăța pe de rost, structurează informația!

Astfel, recomand ca pentru fiecare operă să existe o schemă în care să fie precizate detaliile despre autor, operă, curentul literar în care se încadrează și apoi celelalte detalii. Dar nu sub formă de enunțuri, ci mai mult cuvinte-cheie (pentru cei cu memorie vizuală și nu numai pot fi scrise cât mai colorat, subliniate), anumite citate pe care le considerați utile și ușor de reținut, structuri pe care le puteți memora, pentru că e mai ușor să rețineți cuvinte și sintagme, decât propoziții întregi, pe care apoi veți reuși, cu siguranță, să le integrați în eseu.

2. „Ce-ți place mai mult: filmul sau cartea?”.  Fă asocieri!

Ar fi ideal dacă, pentru proză, ați putea să vă faceți un plan de idei, eventual o scurtă povestire a cărții (un rezumat luat de pe internet dacă nu ați reușit să citiți), pe care să o structurați în idei principale și pe care, mai apoi, să le folosiți în cadrul eseului. De asemenea, dacă considerați că filmele făcute după romane (cum ar fi „Ion”, „Moromeții”) v-ar ajuta să mai rețineți detalii și anumite scheme, le puteți viziona, de ce nu?

3. Reține esențialul, construiește-ți scheme mentale!

Cu siguranță v-ați ușura modul de a învăța dacă și comentariile poeziilor ar fi schematizate, având în vedere detaliile despre operă și autor, tema centrală și apoi celelalte teme, folosindu-vă și de motive literare și anumite figuri de stil pe care le puteți comenta. Și că tot am spus că la română trebuie să memorezi, pentru mine ar fi mult mai ușor să rețin anumite versuri ale poeziilor, pe care apoi să le folosesc în cadrul eseului, comentându-le, fără a fi nevoită să țin minte toate propozițiile din cartea de comentarii despre fiecare vers în parte.

Artwork: Dying but hoping                                                           Artwork: Dying but hoping

4. Calm down, fă-ți viața mai ușoară!

Așadar, cred că e obligația fiecăruia de a încerca să-și ușureze modul de a învăța, deși în jur nu se petrece nicio schimbare semnificativă (și mai ales, pozitivă) în ceea ce privește bacalaureatul la română, motiv pentru care eseurile transformate într-un plan de idei și de cuvinte-cheie consider că ar fi mult mai ușor de memorat. În plus, nu vă oprește nimeni să vă folosiți de inutiție și de rațiune pentru a argumenta și a vă susține opiniile, chiar dacă uneori nu sunt pe deplină concordanță cu ceea ce este scris în cartea de comentarii literare.

 

Cărțile merită citite,

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *