Arta pierderii timpului

V-ați gândit vreodată cât timp dintr-o zi, apoi dintr-o săptămână și chiar dintr-o întreagă viață de om pierdem? Cât timp irosim pe fleacuri, pe chestiuni care pot să aștepte amânarea, pe nonsensuri, în loc să ne canalizăm energia și forța înspre ceea ce e cu adevărat necesar?

Nu v-ați trezit de multe ori din pat și ați pus mâna pe telefon, accesând site-urile de socializare, verificând „ce mai e nou”, inițiind diferite conversații, făcând efectiv lucruri care ne determină doar să pierdem timpul prețios, pe care l-am fi putut utiliza în alte contexte și chiar ar fi putut fi benefic pentru noi, pentru dezvoltarea noastră?

Am de multe ori tendința ca, atunci când mă trezesc, să pun automat mâna pe telefon. Cred că a devenit un gest reflex, un obicei tare neplăcut și deloc util, și din păcate am început să conștientizez cu greu asta, după mult timp în care am reiterat acest obicei, fiecare dimineață fiind nelipsită de mult-cunoscutele rețele de socializare, de like-uri etc. Și acum pierd mult, foarte mult timp fără să fac nimic util acolo, doar uitându-mă la postări etc.

Dar pentru că am conștientizat asta, iar primul pas pentru o schimbare e conștientizarea, încerc să mă focalizez mai mult pe ceea ce e cu adevărat necesar, renunțând la obiceiurile care mă determină nu numai să pierd timpul, ci și să ratez diferite șanse de a mă dezvolta mai mult, de a citi chestiuni folositoare, de a mă informa și a ști mai multe.

Desigur că accesând rețelele de socializare pot face și lucruri utile, ca de exemplu pot citi anumite articole, anumite informații care mă ajută, iar lectura clasică poate fi înlocuită, uneori, cu ceea ce găsim și pe internet, pentru că sunt multe articole de specialitate, multe postări interesante și ingenioase, trebuie doar căutate și separate de cele care vor să transmită de fapt nimic, care vor să bulverseze, să încurce, să dezinformeze.

Dar știu că aș putea salva o grămada de timp dacă accesările mele s-ar mai limita și dacă aș reuși să pot să îmi finalizez și celelalte îndatoriri în timp util, fără a intra în criză de timp din cauză că am pierdut vremea. De exemplu, mi s-a întâmplat nu de puține ori, în timpul școlii, să realizez că a trecut ceva vreme de când aș fi putut să-mi termin lecția de învățat/temele de scris, dar pentru că am vrut să iau o pauză, m-am pierdut în amalgamul de informații și de conversații de pe Facebook.

Și atunci, în loc să fi terminat mai devreme și să iau pauza cuvenită, fără să mai am nicio temă și absolut nimic de rezolvat, nu am făcut decât să lungesc și mai tare timpul și să mă plictisesc, să nu mai am același chef să termin ceea ce am de făcut, pentru că nu am făcut decât să îmi fi distras, de una singură, atenția.

În plus, sunt convinsă că nu numai internetul, rețelele de socializare ne pot determina să pierdem timpul, ci și alte alte obiceiuri și activități. Fără îndoială că fiecare dintre noi are nevoie de timpul lui de relaxare în care să nu facă nimic, ori doar activitățile care îi plac, care îl binedispun, printre care se numără cu siguranță și rețelele de socializare.

Ce trebuie să învățăm, însă, este să prioritizăm lucrurile. Trebuie să fac asta acum, nu mai așteaptă amânări, deci o fac neîntrerupt de alți factori perturbatori. Sau: trebuie să fac asta într-o oră, deci îmi aloc tot timpul necesar pregătirii și nu îmi găsesc vreo altă ocupație pe lângă. Altfel nu vom face decât să prelungim timpul necesar efectuării unei anumite sarcini și să rezulte, implicit, mai puțin timp liber pentru noi.

Personal, am înțeles că în loc să dau de o grămada de ori scroll pe Facebook și să văd poze, aș putea să urmăresc paginile și persoanele care mă interesează, unde pot citi informații utile, unde mă pot documenta, unde pot afla lucrurile care mă interesează.

În plus, știu clar că niciodată nu vei putea regreta timpul pierdut pe moment, ci, de-a lungul anilor, vei înțelege cât ai pierdut fără să faci nimic folositor. Acum, de exemplu, când mă gândesc la anii din trecut, înțeleg că aș fi putut să fac mult mai multe lucruri utile, aș fi putut citi mai mult, m-aș fi putut dezvolta mult mai mult dacă nu aș fi căzut pradă rețelelor de socializare folosite excesiv, jocurilor pe calculator.

Illustration by oliamuza

 

Nu ne vom aminti cum am pierdut timpul, ci vor fi mai mult goluri de memorie, pe care am fi putut să le umplem cu anumite cărți interesante, cu ieșiri în aer liber alături de prieteni. În timpul irosit am fi putut să învățăm un instrument muzical, am fi putut să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine într-o conversație interioară avută cu sinele, am fi putut să ne plimbăm și să descoperim locuri noi, am fi putut să ne dezvoltăm profesional, intelectual, am fi putut practica un sport, am fi putut să ne facem ordine în cameră, în gânduri, în ceea ce simțim etc.

Sunt cu siguranță multe alternative, important este să înțelegem că pierderea timpului nu este un exercițiu prea folositor nici pentru memorie, nici pentru intelect, nici pentru fizic. Și mai important este să ne înțelegem, să nu ne învinovățim totdeauna pentru toate minutele irosite, pentru că e posibil ca însăși starea de spirit pe care o avem să nu ne permită prea multe, și-atunci cumva ne refulăm în a face lucruri oarecum relaxante, care nu ne stimulează prea mult intelectual și nici fizic, deci nu ne ajută cu nimic pe termen lung, ci atunci, în momentele acelea, contribuie la starea noastră de bine. Pentru că se întâmplă să nu vrem să facem absolut nimic, nefiind nimic greșit în asta.

Illustration by Dola Sun

 

Contează doar, zic eu, ceea ce facem atunci când trebuie și când e cazul să nu pierdem timpul. Când putem să dăm tot ce avem mai bun, când e necesar să muncim, când e timpul să terminăm o anumită îndatorire. Dar pierderea timpului poate fi, neîndoielnic, o artă care se învață și se perfecționează, din nefericire…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *