Adolescenții de astăzi citesc?

 

Am auzit deseori că numărul celor care nu mai citesc a scăzut cu desăvârșire și că noi, „adolescenții din ziua de azi”, nu mai citim, riscând astfel să devenim inculți sau mai rău, analfabeți. Totuși, speranța există (și din punctul meu de vedere, e destul de ridicată), pentru că am numeroase cunoștințe care citesc. Poate că au existat mereu aceia care nu citesc și ceilalți, care se situează de partea cealaltă a baricadei. Dar din fericire, suntem. Existăm. Citim. Și adolescenții din ziua de astăzi citesc. Și știți ceva? Chiar citesc mult.

Cunoștinta cu lectura nu se face altundeva decât acasă. Nu la școală, nu la gradiniță și nici în parc. Deși, copil fiind, mi-ar fi plăcut să trag cu ochiul, de pe toboganul pe care mă dadeam de nenumărate ori la o doamnă care, fiind așezată pe bancă, răsfoiește cu patos o carte și se bucură cu nesăț de fiecare pagină.

Credit artwork: Isabella Kung

Consider că puterea exemplului primează în educația unui copil. Dacă, mic fiind, îți vezi mama sau tatăl (într-un fericit caz, pe amândoi) absorbiți de paginile cărților, împătimiți de lectură, vei vrea să descoperi și tu de ce mama alege să se relaxeze cu o carte în mână, în fiecare după-amiază, și de ce aproape săptămânal vine curierul cu câte o cutie de cărți.

Și cum a ajuns biblioteca aia atât de mare, ticsită cu felurite volume, cu fel de fel de coperți, colorată în diferite nuanțe, și de ce crește și ea odată cu tine. Ba chiar ajunge să fie mai mare, mai înaltă, mai voluminoasă. O cresc ai tăi la fel cum te cresc și pe tine, îi oferă timp, răbdare, o protejează, o iubesc și se bucură de ea.


Lectura nu începe decât în momentul primelor povești pe care părinții le citesc cu glas domol, îți sporesc suspansul, curiozitatea și te determină să aștepți cu nerăbdare momentul în care vei putea descifra de unul singur hieroglifele succesive de pe paginile ilustrate. Atunci nu vei mai întreba, cu o curiozitate vădită: „Dar acolo ce scrie?”, ci deja vei ști.

Dacă ești cu adevărat pasionat de lectură (și dacă nu ești, și totuși îți place să citești, să te relaxezi răsfoind unele cărți) poți fi numit cu adevărat norocos dacă întâlnești un profesor mai pasionat de cărți decât tine, care te va contamina, îți va insufla din tot patosul lui pentru cuvânt, îți va face recomandări. Astfel, pe lângă exemplul pe care îl primești în casă, dacă ai și la școală o persoană (sau mai multe) cu care poți discuta anumite concepte regăsite în opere, unele citate, fragmente și alte sugestii de lectură, ești cu adevărat un caz mai mult decât fericit.


Cred că ține foarte mult și de perspectiva din care privim lucrurile. Și, înainte de a acuza pe nedrept o „generație care nu mai citește”, ar fi cazul să căutam motivele pentru care se întâmpla asta, ce îi determină să nu fie atât de preocupați de lectură și… să realizăm că în jurul nostru chiar se citește. Și că mulți dintre noi suntem mai mult decât conștienți de tot ceea ce presupun cărțile.

Totuși, dacă ești la polul opus și crezi că nu ai niciun avantaj citind, îți ofer câteva recomandări:

Renunță la toate lecturile obligatorii, școlare. Alege ceea ce îți place. 

Te-ai săturat să fii obligat, să-ți fie impuse cărțile pe care trebuie să le citești? Caută altele. Există o sumedenie de alte cărți în lume care merită citite și din care vei învăța mai multe decât ai crede.

Dacă nu ești atras de beletristică, dacă nu îți place ficțiunea, atunci te poți îndrepta spre cărțile de dezvoltare personală. Poți căuta biografii și memorii, în cazul în care ești interesat de viața unor oameni importanți ai lumii. Vei găsi cărți științifice, studii făcute de diferiți cercetători care s-ar putea să-ți sporească interesul.

Pasul cel mai mare este să cauți și să descoperi cu ce gen de cărți rezonezi și care te captivează mai mult. Sunt convinsă din atâtea posibilități, măcar câteva vor fi o alege potrivită pentru tine.

De îndată ce realizezi că nu îți place o anumită carte, nu mai continua să o citești.

De multe ori ajungem să citim o carte doar pentru că am început-o, dar ea nu ni se potrivește. Ori doar ne displace. Nu te obliga să citești nimic din ceea ce crezi că e plictisitor și inutil pentru tine.
Dar dacă nu-ți place o carte sau un anumit gen, asta nu înseamnă că ție, de fapt, nu-ți place să citești. Ai timp să descoperi ce te atrage, renunțând la ceea ce ai început și te chinui să finalizezi.

Nu citi pentru recompense, pentru laude și pentru note. Învață să citești pentru tine.

Dacă până acum ai citit pentru a fi recompensat de către părinți (pentru că mulți dintre ei apelează la recompense pentru a-și determina copiii să citească), dacă tot ce ai citit până acum e pentru note bune, oprește-te. Nu vei fi niciodată captivat de cărți dacă vei percepe cititul ca pe o acțiune care aduce doar note bune și laude.
Încearcă să înțelegi că nimic din ceea ce ține de citit nu e legat de recompensă, cel puțin nu materială. E ceva spiritual și nu am cum să-ți descriu asta, vei înțelege de unul singur în momentul în care cărțile pe care le vei citi vor fi strict pentru tine, pentru satisfacția personală.

Alege momente potrivite pentru citit.


Încearcă să nu citești în momentul în care ești obosit, pentru că automat nu vei fi atras de rândurile pe care le parcurgi și vei simți că adormi. Găsește-ți un moment al zilei în care să ai mintea odihnită și un loc unde să fie cât mai puțini factori perturbatori (gălăgie, telefon, voci) pentru că nu te vei putea concentra și s-ar putea să renunți la carte mai repede decât ai crede.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *