Acceptăm constrângerile, obligațiile în viața noastră?

Astăzi vă voi vorbi despre obligativitate. Despre obligația de a face un lucru pe care nu îl vrei și refuzul de a finaliza ceea ce ai de făcut, în condițiile în care nu alegi de unul singur să faci asta. Sau despre faptul că, uneori, nu conștientizăm că suntem obligați să facem unele lucruri, poate nocive pentru noi, și fiind atât de obișnuiți cu ele, nici nu mai ținem cont că noi de fapt nu suntem mulțumiți cu ceea ce facem.

Dacă sunteți niște persoane încăpățânate, cu siguranță vă va fi greu să fiți obligați să faceți anumite lucruri. De exemplu, încă de când eram mică mi se explica faptul că e foarte important să citești, mi se cumpărau cărți și eram forțată, de cele mai multe ori, să citesc. Pentru că mie îmi displăcea. Și îmi mai displăcea să aud întruna că e necesar să citim, că mă va ajuta pe viitor, că trebuie să citesc, că o fac pentru mine. Mă supăram când auzeam că deși e vară, trebuie să stau să citesc lecturile obligatorii de la școală sau când mi se spunea, dintr-o dată, să citesc.

Adevărul e că nu eram obligată să fac nimic nociv, ci era înspre binele meu, era constructiv și, la urma urmei, nimeni nu avea de câștigat din asta în afară de mine. Dar eu am început să citesc cu adevărat doar în momentul în care nu mi s-a mai zis că trebuie să citesc și nimeni nu m-a obligat să o mai fac. A venit pur și simplu natural, a fost dorința mea, am conștientizat că mă ajută și că mie, de fapt, îmi place. Dar, pentru că sunt foarte încăpățânată, nu am putut să mă adâncesc cu adevărat în lectură decât atunci când n-am mai fost obligată să o fac, când am simțit eu că e momentul.

Illustration by: Ricardo Bessa

 

Iar acum nu regret deloc că s-a întâmplat așa, pentru că aș fi ratat posibilitatea de a mă dezvolta pe mai multe planuri (intelectual, moral). Fără a citi, nu mai eram cu siguranță ceea ce sunt acum. Doar că, de obicei, îmi place să fac lucrurile așa cum simt, atunci când simt, iar când vine vorba să mi se impună ceva, să fiu obligată să o fac, mă eschivez și renunț sau nu fac cu plăcere, în cazul în care într-adevăr trebuie să o fac.

În ceea ce privește obligativitatea, știu cazuri de tineri obligați să dea la o anumită facultate de către părinți, pentru că respectiva facultate le va aduce venituri și alte beneficii, dar nu pentru că ai lor copii s-ar descurca mai bine acolo și li s-ar potrivi. Și, din păcate, se întâmplă să ajungă viitori adulți nefericiți, pentru că nu practică cu plăcere ceea ce își doresc și nici nu își valorifică potențialul pe care l-ar avea la o altă facultate, respectiv alt loc de muncă. Iar unii dintre ei nici nu realizează la timp că sunt de fapt obligați și li se impune asta, iar dacă realizează, de multe ori e târziu.

Alteori, se întâmplă să fii într-un grup de prieteni care te obligă să faci anumite lucruri care îți displac și care nu ți se potrivesc. Deși ești conștient că nu vrei să faci asta și chiar refuzi, pentru că ești obligat te resemnezi și o faci, altfel ți-e teamă. Ți-e teamă că vei fi respins de către prieteni, ți-e teamă că vei fi criticat și jignit. Deci ajungi să faci lucruri care nu îți plac doar pentru că așa ți se cere, nu pentru că așa vrei.

Source: menstrupedia

Și începi să te obișnuiești să fii obligat. Nici nu mai ajungi să faci diferența între a face ceva obligat și a face ceva de bunăvoie, s-ar putea să-ți fie totuna. Pentru că în jurul tău ai diferite persoane care te obligă – de la părinți la prieteni, și atunci știi că nu ai încotro și te conformezi. Ți-e frică să procedezi altfel.

Alteori, se întâmplă să înceapă să-ți displacă o anumită activitate doar pentru că ai fost forțat să o faci, la momentul nepotrivit. De exemplu, mersul la înot. Să presupunem că ești copil și părinții te duc la înot, dar ție îți e teamă și îți displace. Deși insiști și le spui că nu mai vrei să te duci, ei te vor forța să mergi și nu vei avea încotro, iar ție nu-ți va plăcea în continuare, deci nu-ți va face nicio plăcere să practici înotul. Și probabil asta va fi și pe viitor: îți vei aminti că ai fost constrâns să faci asta și ți se va părea un calvar să repeți un lucru care ți-a fost impus și care ți-a displăcut.

Source: istock

 

Evident, sunt multe lucruri care poate ne displac și trebuie să le practicăm, ca de exemplu mulți copii refuză să meargă la grădiniță sau la școală. Sau unii oameni la muncă. Dar trebuie să căutăm în substratul acestor frici sau neplăceri, să înțelegem de ce nu ne place să facem un anumit lucru sau să încercăm să-l înțelegem pe cel care refuză să meargă undeva sau nu îi place să facă un anumit lucru, să aflăm de ce, să îl ajutăm să își depășească temerile sau pur și simplu să fim mai îngăduitori cu persoana care nu vrea să facă acel ceva.

Sunt convinsă că de foarte multe ori și eu am impus acțiuni, chiar dacă știu cum e să fii constrânsă și cât e de neplăcut. Dar pur și simplu mi s-a întâmplat să nu înțeleg de ce vrea cineva altcumva și nu face așa cum îi spun și-mi doresc eu. Iar acum înțeleg că e greșit să obligăm, pentru că și noi, la rândul nostru, nu vrem să fim obligați, refuzăm asta și încercăm să decidem pe cont propriu.

Că sunt persoane atât de obișnuite să fie obligate încât nu mai conștientizează că asta li se întâmplă e altceva și e trist, dar mă gândesc că, odată ce vor pleca din mediul în care este favorizată constrângerea, vor înțelege probabil că e bine să înveți să fii tu însuți, cu deciziile tale gândite, rumegate, simțite și nu impuse de alte persoane.

Iar eu cred că dacă îți dorești să convingi un om să facă un anumit lucru, pentru că tu consideri că este înspre binele lui, nu constrângerea este soluția, ci puterea exemplului. Îi demonstrezi că este bine să facă asta. Îi arăți de ce. Îi prezinți avantajele. Și, mai presus de asta, îl lași pe el să aleagă la final.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *